Sorana Cîrstea a fost învinsă de Petra Kvitova în semifinalele de la Miami, 7-5, 6-4. Kvitova, care se califică în prima ei finală la Miami, încheie astfel parcursul impecabil al Soranei, care a jucat prima ei semifinală WTA 1000 la zece ani de la ultima. Petra o va întâlni în finală pe Elena Rybakina, care a învins-o pe Jessica Pegula și va încerca acum dubla Indian Wells-Miami.
Sorana a jucat iarăși foarte bine și a avut un avantaj important, dar a fost întoarsă de o jucătoare care a fost imposibil de oprit în cea mai mare parte a jocului. Românca a condus cu 5-2 și a avut două mingi de set la 5-4 în primul set, dar Petra a jucat absolut senzațional ultimele game-uri ale setului, așa cum tinde să o facă uneori atunci când intră în zonă. Un ritm pe care Kvitova l-a putut menține și în setul al doilea, suficient cât să-și asigure un avantaj de un break, care n-a mai fost întors.
Sorana Cîrstea și-a văzut astfel oprit un traseu grozav la Miami, unde a ajuns în semifinale fără să fi pierdut vreun set, incluzând și două victorii la jucătoare din primele 4 ale lumii.
Sorana este prima jucătoare din istorie clasată în afara primelor 50 din lume care adună nouă victorii pe tablourile din Sunshine Double (Indian Wells și Miami). A fost, de asemenea, și prima dată când ea ajunge în cel puțin sferturi de finală la turnee de categorie WTA 1000 în săptămâni consecutive.
Cu punctele adunate aici, ea va urca până aproape de Top 40.
Victoria Kvitovei asupra Soranei e a șaptea dintr-un total de 11 meciuri jucate de cele două colege de generație, cele mai recente două fiind câștigate în câte două seturi. Pare o rivalitate ușor echilibrată, dar în realitate e un match-up complicat pentru Sorana, așa cum, de altfel, Kvitova se poate dovedi dificilă pentru oricine, indiferent de formă sau clasament.
De altfel, Petra e o jucătoare teribil de periculoasă și imprevizibilă, faimoasă pentru că e ‘unplayable’ atunci când jocul ei funcționează la maxim. Când e în zonă, tenisul pe care îl poate produce e imbatabil pentru aproape oricine, pentru că are toate armele posibile prin care să distrugă, literalmente, orice adversară. Joacă în forță, găsește cele mai închise unghiuri și generează o forță impresionantă fără mare efort. E un easy power cu două tăișuri: are zile când tot ce atinge se poate transforma în winner și zile în care nimic nu îi iese cum își dorește.
Tocmai din acest motiv niciodată nu știi ce Kvitova primești. Sorana a primit, în primă fază, o variantă solidă, ușor debusolată de răspunsurile Soranei, dar care s-a redresat ireproșabil.
Sorana a început semifinala în aceeași notă precum a jucat toată săptămâna la Miami, fiind prima jucătoare care a făcut break în meci și având șansa de a servi pentru set. A ajuns la 5-2, a avut două mingi de set la 5-4, dar de la acel moment, totul s-a rupt – și nu pentru că Sorana a scăzut brusc nivelul, ci pentru că Kvitova l-a crescut foarte mult pe al ei. De la 3-5, toate punctele câștigate de Kvitova au fost lovituri direct câștigătoare, iar Sorana n-a avut cum (deși a încercat) să mai riposteze. Probabil nicio altă jucătoare nu ar fi avut cum să riposteze la acel tenis brutal, și brutal de precis, pe care Kvitova l-a jucat pe final de set.
Acesta e riscul când o înfrunți pe Kvitova: dacă nu reușești să profiți de apatia ei (Sorana a avut această șansă la 5-2 și 5-3), în momentul în care jocul cehoaicei începe să se lege totul se rupe, pentru că nimic nu mai depinde de tine. Poate dacă una din cele două mingi de set ar fi fost fructificată, meciul ar fi avut o cu totul altă evoluție, și, implicit, un alt deznodământ. Sorana ar fi fost cea încărcată de energie și cu moral bun, Kvitova cea descumpănită, care trebuia să vină din urmă. Dar tenisul rămâne tenis și doar o singură minge sau lovitură ratată sau reușită într-un moment crucial poate decide un meci.
Recuperarea Kvitovei de la 2-5 la 7-5 a fost exact ceea ce avea nevoie pentru a-și da complet drumul la braț și a lovi și mai relaxată – iar ceea ce s-a întâmplat în setul doi nu e neapărat o surpriză. Sorana a resimțit ceea ce s-a întâmplat în primul set și faptul că acel set i-a scăpat printre degete a apăsat-o, pe când Kvitova și-a continuat netulburată demonstrația de forță.
Deși învinsă aici, săptămâna Soranei la Miami rămâne fără discuții una de ținut minte. Ea e de apreciat pentru cum a continuat momentul de la Indian Wells, turneu unde a ajuns în sferturi. Pentru victoriile imense cu Muchova, Vondrousova, Garcia și Sabalenka. Dar, mai ales, pentru jocul impecabil arătat în ultima lună.
Calificarea în semifinale la Miami e cel mai relevant rezultat al ei în ultimii 10 ani și este genul de rezultat care nu face altceva decât să-i confirme că e în locul în care trebuie să fie și direcția pe care a pornit e cea corectă. Anul ei va fi captivant de urmărit în continuare, și pe zgură, acolo unde ea a demonstrat că poate realiza rezultate importante, dar și în celelalte segmente ale sezonului.
Iar pentru tenisul românesc, acest salt calitativ important făcut de Sorana este o veste cum nu se poate mai bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu