Blog destinat primelor 2 ligi de fotbal din România, campionatelor externe de fotbal (Anglia, Franța, Germania, Italia, Spania) dar și sporturilor de echipă: (handbal, volei, atletism, box, tenis și canotaj în special)
Echipa națională de Rugby a României și-a aflat astăzi programul
meciurilor pe care le va juca la Campionatul Mondial din Australia,
turneu care va fi organizat în 2027, în perioada 1 octombrie - 13
noiembrie.
Primul meci al României va avea loc pe 3 octombrie 2027, în Townsville, contra Georgiei.
Programul echipei naționale de Rugby la Campionatul Mondial din 2027
duminică, 3 octombrie, ora 20:15 (ora locală) ora 13:15 (ora României) Georgia - România, North Queensland Stadium, Townsville
luni, 11 octombrie, ora 19:45 (ora locală) – ora 11:45 (ora României) Italia - România, Sydney Football Stadium, Sydney
duminică, 17 octombrie, ora 19:15 (ora locală) – ora 14:15 (ora României ) Africa de Sud - România, Perth Stadium, Perth
După debutul contra Georgiei, „stejarii” vor juca cu Italia, ca apoi
să încheie faza grupelor cu un duel contra Africii de Sud, deținătoarea
trofeului.
Pentru prima dată în istoria competiției va avea loc „Super Sunday”
pe 17 octombrie, atunci când vor avea loc cinci meciuri din faza
grupelor, iar România va fi una dintre protagoniste: Italia - Georgia,
Irlanda - Uruguay, Scoția - Portugalia, Franța - Samoa și Africa de Sud - România.
Cupa Mondială din Australia este prima ediție
care va alinia la start 24 de echipe împărțite în 6 grupe. În urma
meciurile din grupe, în care fiecare echipă va juca cu fiecare, primele
două clasate din fiecare grupă se califică direct în optimile de finală
unde vor urca de asemenea cele mai bine clasate patru echipe care au
terminat grupele pe locul 3 (se ia în calcul punctajul).
Aceste partide vor avea loc între 23-24 octombrie. Sferturile de
finală sunt programate pe 30 și 31 octombrie, semifinalele pe 5 și 6
noiembrie, meciul pentru locul 3, implicit medaliile de bronz va avea
loc pe 12 noiembrie, iar marea finală pe 13 noiembrie.
Meciul de deschidere al turneului va avea loc pe 1 octombrie 2027, la Perth, Australia - Hong Kong.
„Stejarii” în meciul cu Uruguay / FOTO: FRR
Înainte de tragerea la sorți, Alin Petrache, președintele Federației
Române de Rugby, a vorbit despre prezența României la turneul final de
la Antipozi.
„La o competiție de asemenea anvergură nu știu ce relevanță are cine este primul sau ultimul nostru adversar.Să nu uităm că este un format inedit al Cupei Mondiale, care dă
posibilitatea și echipelor de pe locul 3 să urce în faza următoare a
competiției, cele mai bune patru formații care termină pe locul trei
urmând să urce în optimile de finală, deci lupta va fi cu atât mai
strânsă.
Mult mai important pentru noi este evoluția noastră, să fim 100% pentru fiecare meci, să dăm totul, să arătăm un rugby frumos, să ne facem mândri suporterii.
„Stejarii” întotdeauna au reușit să căștige inimile tuturor la această
competiție, să nu uităm aici de revenirea istorică în meciul cu echipa
Canadei, apoi de unul dintre cele mai rapide eseuri înscrise Irlandei,
sunt momente care bucură lumea rugbyului.
Trebuie să ne gândim că mai avem doi ani până la debutul competiției,
iar în această perioadă trebuie să asigurăm echipei toate condițiile și
pregătirea de care are nevoie, suportul și susținerea noastră.”, a
declarat Alin Petrache, potrivit paginii oficiale a FRR.
Blogul de sport vă prezintă mutările importante pe piața transferurilor
încheiate între 2 ianuarie și 2 februarie 2026. Jucătorii care au
schimbat echipele în Top 5 campionate ale Europei, achizițiile cele mai
sonore, ca nume sau ca sume de bani plătite pentru mutări definitive și
împrumuturi, dar și noutățile cluburilor din elita continentului la care
sunt implicați români. Premier League, Serie A, Bundesliga, La Liga și
Ligue 1 au investit 959,5 de milioane de euro în achiziții.
PREMIER LEAGUE - 443 milioane €
Antoine Semenyo (26 de ani, extremă dreapta, Bournemouth) la Manchester City, 72 milioane €; Jorgen Strand Larsen (25 de ani, atacant, Wolverhampton) la Crystal Palace, 50 milioane €; Connor Gallagher (25 de ani, mijlocaș central, Atletico) la Tottenham, 40 milioane €; Brennan Johnson (24 de ani, extremă dreapta, Tottenham) la Crystal Palace, 40 milioane €; Oscar Bobb (22 de ani, extremă dreapta, Manchester City) la Fulham, 31 milioane €; Taty Castellanos (27 de ani, atacant, Lazio) la West Ham, 29 milioane €; Rayan (19 ani, atacant, Vasco da Gama) la Bounemouth, 28,5 milioane €; Marc Guehi (25 de ani, fundaș central, Crystal Palace) la Manchester City, 23 milioane €; Pablo (22 de ani, Gil Vicente) la West Ham, 23 milioane €; Tammy Abraham (28 de ani, atacant, Beșiktaș) la Aston Villa, 21 milioane €;
Nilson Angulo (22 de ani, extremă stânga, Anderlecht) la Anderlecht, 17,4 milioane €; Souza (19 ani, fundaș stânga, Santos) la Tottenham, 15 milioane €; Alex Toth (20, mijlocaș central, Ferencvaros) la Bournemouth, 12 milioane €; Brian Madjo (17 ani, atacant, Metz) la Aston Villa, 12 milioane €; Alysson (19 ani, extremă dreapta, Gremio) la Aston Villa, 10 milioane €; Kaye Furo (18 ani, atacant, Club Brugge) la Brentford, 10 milioane €; Pascal Gross (34 de ani, mijlocaș central, Dortmund) la Brighton, 2 milioane €; Lorenzo Lucca (25 de ani, atacant, Napoli) la Nottigham Forest, împrumut, 2 milioane €;
LA LIGA - 75 milioane €
Ademola Lookman (28 de ani, extremă stânga, Atalanta) la Atletico, 35 milioane €; Rodrigo Mendoza (20 de ani, mijlocaș central, Elche) la Atletico, 16 milioane €; Joao Cancelo (31 de ani, fundaș dreapta, Al-Hilal) la Barcelona, împrumut; Raul Moro (23 de ani, extremă stânga, Ajax) la Osasuna, 5 milioane €; Umar Sadiq (28 de ani, atacant, Real Sociedad) la Valencia, 5 milioane €; Thiago Fernandez (21 de ani, extremă stânga, Velez Sarsfield) la Villareal, liber; Matis Vecino (34 de ani, mijlocaș central, Lazio) la Celta Vigo, liber; Luca Koleosho (21 de ani, extremă dreapta, Burnley) la Espanyol, împrumut.
SERIE A - 243,5 milioane €
Giacomo Raspadori (25 de ani, tacant, Atletico) la Atalanta, 22 milioane €; Robinio Vaz (18 ani, atacant, Marseille) la AS Roma, 22 milioane €; Kenneth Taylor (23 de ani, mijlocaș central, Ajax) la Lazio, 17 milioane €;; Petar Ratkov (22 de ani, atacant, RB Salzburg) la Lazio, 13 milioane €; Adrian Lahdo (18 ani, mijlocaș central, Hammarby) la Como, 12 milioane €; Darryl Bakola (18 ani, mijlocaș ofensiv, Marseille) la Sassuolo, 10 milioane €; Ismael Kone (23, mijlocaș central, Marseille) la Sassuolo, 10 milioane €; Rafiu Durosinmi (23 de ani, atacant, Viktoria Plzen) la Pisa, 9 milioane €; Alphadjo Cisse (19 ani, mijlocaș ofensiv, Verona) la Milan, 8 milioane €; Amorim (20 de ani, mijlocaș central, Alverca) la Genoa, 8 milioane €; Eivind Helland (20 de ani, fundaș central, Brann) la Bologna, 7 milioane €; Kieran Bowie (27 de ani, atacant, Hibernian) la Verona, 6 milioane €;
Stefan Posch (28 de ani, fundaș central, Bologna) la Como, 5,5 milioane €; Rosen Bozhinov (20, fundaș central, Antwerp) la Pisa, 5 milioane €; Armel Bella-Kotchap (24 de ani, Southampton) la Verona, 5 milioane €; Leo Ostigard (26 de ani, fundaș central, Rennes) la Genoa, 2,5 milioane €; Donyell Malen (26 de ani, atacant, Aston Villa) la AS Roma, 2 millioane €, împrumut; Alisson Santos (23 de ani, extremă stânga, Sporting) la Napoli, 3,5 milioane € împrumut; Niklas Fullkrug (32 de ani, atacant, West Ham) la AC Milan, împrumut; Manor Solomon (26 de ani, extremă stânga, Tottenham) la Fiorentina, împrumut; Marco Bescianini (25 de ani, mijlocaș central, Atalanta) la Fiorentina, împrumut; Tommaso Baldanzi (22 de ani, mijlocaș ofensiv, AS Roma) la Genoa, împrumut; Daniele Rugani (31 de ani, fundaș central, Juventus) la Fiorentina, 500.000 € împrumut; Justin Bijlow (27 de ani, portar, Feyenoord), liber la Genoa.
Robinho Vaz - este cel mai scump transfer din 2026 în Serie A
BUNDESLIGA - 97 milioane €
Abdoul Kone (20 de ani, fundaș central, Reims) la RB Leipzig, 16 milioane €; Kento Shiogai (20 de ani, atacant, Nijmegen) la Wolfsburg, 9,5 milioane €; Youness Ebnoutalib (22 de ani, atacant, Elversberg) la Eintracht Frankfurt, 8 milioane €; Jeremy Arevalo (20 de ani, atacant, Racing Santander) la VfB Stuttgart, 7,5 milioane €; Keita Kosugi (19 ani, fundaș stânga, Djurgarden) la Eintracht Frankfurt, 6,5 milioane €; Sael Kumbedi (20 de ani, fundaș dreapta, Lyon) la Wolfsburg, 6 milioane €; Suleiman Sani (19 ani, extremă stânga, Trencin) la RB Leipzig, 5 milioane €; Arnaud Kalimuendo (23 de ani, atacant, Nottingham Forest) la Eintracht Frankfurt, împrumut, 1,5 milioane €; Michael Gregoritsch (31 de ani, atacant, Brondby) la Augsburg, împrumut;
LIGUE 1 - 101 milioane €
Rudy Matondo (17 ani, mijlocaș central, Auxerre) la Paris FC, 15 milioane €; Yassir Zabiri (20 de ani, atacant, Famalicao) la Rennes, 10 milioane €; Sebastian Szymanski (26 de ani, mijlocaș ofensiv, Fenebahce) la Strasbourg, 9,5 milioane €; Dro Fernandez (18 ani, mijlocaș ofensiv, Barcelona) la PSG, 8 milioane €; Noah Hartey (20 de ani, mijlocaș ofensiv, Brondby) la Lyon, 7,5 milioane €; Gessime Yassine (20 de ani, extremă dreapta, Dunkuerque) la Strasbourg, 7 milioane €; Tochukwu Nnadi (mijlocaș central, Zulte-Waregem) la Marseille, 6 milioane €; Gaetan Perrin (29 de ani, extremă dreapta, Krasnodar) la Lille, 5 milioane €; Martin Satriano (24 de ani, atacant, Lens) la Lyon, 5 milioane €;
Wout Faes (27 de ani, atacant, Leicester) la AS Monaco, împrumut; Elye Wahi (22 de ani, atacant, Frankfurt) la Nice, împrumut, 1,5 milioane €; Endrick (19 ani, atacant, Real Madrid) la Lyon, împrumut; Ignacio Miramon (22 de ani, mijlocaș defensiv, Boca Juniors) la Lille, împrumut; Ciro Immobile (35 de ani, atacant, Bologna) la Paris FC, liber; Naouirou Ahamada (23 de ani, mijlocaș central, Crsytala Palace) la Auxerre, liber; Romain Faivre (27 de ani, mijlocaș ofensiv, Bournemouth) la Auxerre, liber; Remy Cabella (35 de ani, mijloca; ofensiv, Olympiakos) la Nantes, împrumutat;
Danemarca este noua campioană europeană, după o finală absolut
entuziasmantă contra Germaniei, scor 34-27. Este primul titlu european
pentru nordici după rezultatul din 2012, care reușesc „tripla” absolută
în handbalul masculin, fiind simultan campioni olimpici, europeni și
mondiali.
În finala mică, Croația și-a adjudecat medalia de bronz în fața Islandei, scor 34-33
România
a încheiat turneul pe locul 22 din 24 de țări participante, cu
înfrângeri pe linie în grupa preliminară. Doar Muntenegru și Ucraina au
avut un golaveraj mai slab.
Viteză, intensitate, atmosferă electrizată sunt
doar câteva dintre ingredientele pe care le-a avut finala pentru aur de
la Campionatul European disputată de Danemarca și Germania la Hening.
Ambele echipe aveau în istoria lor câte două titluri, însă pentru
formația nordică o victorie ar fi însemnat o performanță pe care doar
Franța a atins-o, și anume aceea de a deține medaliile de aur la toate
cele trei competiții majore: Jocuri Olimpice, Campionat Mondial și
European.
Finalistele
s-au prezentat la cel mai important meci al întrecerii continentale
având unele absențe importante în efectiv. Partida a început sub semnul
echilibrului, niciuna dintre combatante nereușind să se desprindă
semnificativ, prima jumătate a celei dintâi reprize fiind marcată de
duelul portarilor Emil Nielsen și Andi Wolff.
Germanul s-a descurcat mai bine, în timp ce danezul a fost schimbat cu Kevin Moller.
Momentul care a înclinat balanța în favoarea Danemarcei a venit în
minutul 14, când unul dintre stâlpii apărării germane, Tom Kiesler, a
primit direct cartonaș roșu după un fault dur la Mathias Gidsel.
Jucătorii lui Nikolaj Jacobsen au reușit atunci să se desprindă la trei
goluri, iar marea roșie de suporteri era încrezătoare.
Însă, sub conducerea lui Juri Knorr și Julian Köster, Germania a
ripostat, reușind să egaleze la 12 în minutul 22. Ultimele minute ale
primei reprize, marcate de acțiuni rapide, au făcut ca scorul pauzei să
fie 18-16, Johan Hansen marcând ultimul gol al primei reprize din
lovitură de la 7 m.
Danemarca, echipa mai bună în repriza a doua
Germania a intrat imediat în meci după revenirea de la vestiare,
reușind să egaleze după cinci minute de joc, 19-19, grație lui Johannes
Golla. Însă Danemarca nu a renunțat la acțiunile sale magistrale și s-a
dus la 21-19 în câteva secunde prin Emil Jakobsen și Niklas Kirkeløkke.
A
urmat o secetă de patru minute, în care niciuna dintre formații nu a
reușit să mai înscrie, cu portarii Wolff și Moller fiind protagoniști.
Cvadrupla campioană mondială și dubla campioană olimpică a reușit să
întrerupă această perioadă mai gri din partidă prin reușita lui Thomas
Arnoldsen.
În minutul 42, Mathias Gidsel a reușit să depășească recordul lui
Sander Sagosen, care înscrisese 65 de goluri la o singură ediție de CE,
marcând al 66-lea gol la această ediție de Campionat European.
Apoi, echipa sa a reușit să se distanțeze și la patru goluri,
germanii greșind din ce în ce mai mult. Alfred Gislason a încercat să-și
motiveze jucătorii la un time-out luat cu 12 minute înainte de final,
când scorul era 26-22.
A fost bine-venit, pentru că Germania a marcat de două ori și a fost
ajutată din nou de Wolff cu parade fantastice, iar nemții încă sperau. A
fost rândul lui Nikolaj Jacobsen să-și cheme elevii la un time-out, în
care să clarifice anumite lucruri. Cu zece minute înainte de final,
scorul era 27-23.
Purtată de valul entuziasmului fanilor danezi, campioana olimpică și
mondială en-titre a gestionat bine avantajul pe care-l avea pe tabelă.
Apoi, arbitrii au acordat al doilea cartonaș roșu pentru Germania, în
minutul 57, lui Jannik Kohlbacher, la scorul de 31-27.
Nordicii s-au impus până la urmă cu 34-27, iar decibelii au crescut dincolo de limita suportabilă în sala din Herning.
Danemarca câștigă astfel al treilea titlu european, după cele din
2008 și 2012, în timp ce Germania își adaugă în palmares a doua medalie
de argint, după cea din 2002.
Liderul mondial Carlos Alcaraz (22 de ani) l-a învins pe Novak
Djokovic (38 de ani, #4 ATP) în finala de la Australian Open, scor 2-6,
6-2, 6-3, 7-5, și s-a impus astfel pentru prima dată la Melbourne, după
ce a mai triumfat de câte două ori la celelalte 3 turnee de Grand Slam.
„Duelul generațiilor” sună banal și parcă nu cuprinde cu adevărat
amplitudinea rivalității dintre cel mai titrat jucător din istorie,
Novak Djokovic, 38 de ani și 8 luni, și unul dintre tinerii care își
creionează propriul portret legendar cu o viteză nemaivăzută, Carlos
Alcaraz, 22 de ani și 8 luni.
Cei doi aveau până azi deja 9 meciuri directe, între care cinci pe tablouri de Grand Slam. O finală la Australian Open era însă o premieră, în special pentru că spaniolul o accesa pentru întâia dată. În cazul lui Nole, e locul în care a câștigat cel mai mult, s-a bucurat și a sărbătorit cel mai mult.
Carlos Alcaraz - Novak Djokovic, într-o finală pentru istorie la Australian Open
„Istoria este în joc pentru amândoi de fiecare dată când ne întîlnim.
În finalele de Grand Slam, miza este foarte mare, dar nu este diferit
de orice alt meci important pe care îl joc”, spunea un Novak istovit,
vineri noapte la Melbourne, după o victorie emoționantă și epuizantă cu
Jannik Sinner în penultim act, 4 ore și 9 minute.
Alcaraz venea, la rândul său, după o partidă și mai dură, 5 ore și 27
de minute contra finalistului de anul trecut, Alexander Zverev,
derulată în timplu zilei în condiții de căldură intensă, apăsătoare.
„Joc tenis la nivel competițional în principal pentru a putea ajunge în finala turneelor de Grand Slam. Iată-mă aici”,
mai spunea Djokovic. Și acest „Iată-mă aici” s-a transformat într-un
prim set excepțional atunci când marele meci, atât de așteptat, a
început pe Arena Rod Laver cu acoperișul aproape închis, prognoza
anunțând ploaie.
Echilibrul a durat puțin în primul act, doar trei game-uri. Apoi a
început recitalul fostului lider mondial, care a fulgerat terenul cu
lovituri de o precizie aproape de speriat, mișcându-se bine și reușind
să îl timoreze pe Carlos. Într-atât încât scurtele discuții avute cu
echipa sa nu transpirau decât frustrare.
Un break pentru 3-1, altul la 2-5, când Alcaraz servea pentru a
rămâne în set, au pecetluit un prim episod al partidei care a durat 34
de minute și a avut o intrigă simplă. 6-2 Djokovic și abia era servit
primul fel al unui festin al cărui meniu încă rămânea un secret.
Setul secund, a început revenirea lui Alcaraz
Partea a doua a evoluat în contrast vizibil. Părea că Nole a pus
atâta intensitate în actul inaugural încât corpul, poate și un colț din
minte resimțeau consumul. Au apărut mai des greșelile din partea celui
care a câștigat la Melbourne zece titluri din tot atâtea finale
disputate.
Dincolo de fileu, tânărul lui adversar a capitalizat din această
scădere a sârbului, devenind, în ceea ce-l privește mai exact și mai
atent în joc. Break-ul
lui Alcaraz a venit repede, în game-ul al treilea, încă unul pentru
5-2, apoi parafa pusă pe un scor identic setului 1, 6-2 în 37 de minute
și echilibru pe tabelă.
Djokovic a luat o pauză de vestiar, timp în care acoperișul s-a mai
strâns un pic, iar ibericul s-a interesat de acest aspect. Începuse să
picure mai insistent la Melbourne, urma în curând să se joace în
condiții indoor, așa cum s-a disputat cu o zi înainte finala feminină
câștigată de Elena Rybakina în fața Arynei Sabalenka.
Setul al treilea avea să rupă, inevitabil, acel armistițiu
intermediar dintre cei doi. Vestea bună pentru fani a fost că s-au
înmulțit punctele spectaculoase, în comparație cu parcimonia din primele
două acte la acest capitol. Alcaraz a ajuns la mingi ce păreau
interzise grație picioarelor mai tinere, a și variat mai mult, în timp
ce Djokovic a răspuns cu execuții bine măsurate, dar și cu unghiuri și
înălțimi diferite.
Cheia părea să stea tot în nivelul de fitness al lui Novak, care
l-a boicotat de mai multe ori, break-urile adversarului venind pentru
3-2 și pentru a închide setul la 6-3. E adevărat, un ultim game de
luptă, în care rezilientul campion a salvat patru șanse ale ibericului
înainte de a se înclina.
În pauza dintre seturi, Nole a primit vizita medicului și o pastilă.
Alcaraz l-a început un game solid de serviciu, Djokovic l-a urmat cu
unul total opus, lung, șase mingi de break salvate și un pumn strâns
declarativ la final, în uralele publicului din tribună, care voia mai
mult de la această finală.
Nu e vorba numai despre lovituri, alergare, scrâșnete, priviri luate
fiecare în parte. E un tot care intră apoi în armistițiu, cu game-uri
scurte de serviciu.
„Este momentul pentru Carlos să-și recupereze energia în
picioare, să facă câteva retururi, ca echipa lui să se ridice și să
urle, iar el să sară peste tot pe teren”, spunea Pat Cash la BBC Radio 5.
La 4-3, Djokovic a revenit de la 0-30 pentru a egala. „Până acum nu a
mai mers atât de repede ca să-și ia prosopul. Acest game i-a dat un
impuls”, opina Annabel Croft, fostul număr 1 britanic. Într-adevăr, cel
de a-și procura o șansă de break, însă Alcaraz are capacitatea de a ieși
la suprafață riscând, asumându-și loviturile.
Carlos Alcaraz, noul campion de la Australian Open!
Întâiul set din finală care intră în prelungiri. La 6-5, spaniolul
își procură două mingi de meci și o valorifică pe prima, căzând apoi pe
spate, într-o sărbătorire scurtă și intensă. Se îmbrățișează apoi cu
Nole, sub privirile lui Rafa Nadal, aflat în tribună.
E cel mai tânăr jucător din istorie care își completează Grand
Slam-ul carierei, la 22 de ani și 272 de zile. Precedentul record îi
aparținea lui Don Budge din 1938, când americanul avea 22 de ani și 363
de zile. A fost un drum lung, dar Carlos Alcaraz are de acum propria istorie. Una care se scrie zi după zi!
Elena Rybakina (26 de ani, locul 5 WTA) este câștigătoarea Australian Open 2026, după 6-4, 4-6, 6-4 în finala cu Aryna Sabalenka (27 de ani, #1 WTA). Este al doilea trofeu de Grand Slam pentru jucătoarea kazahă, autoarea unei reveniri spectaculoase în setul decisiv, de la 0-3!
În semifinale, Sabalenka trecuse de Elina Svitolina (6-2, 6-3), iar Rybakina de Jessica Pegula, 6-3, 7-6 (9-7).
Rybakina este noua campioană de la Australian Open
Primul turneu de Mare Șlem al anului și-a găsit câștigătoarea, iar de data aceasta este una în premieră.
Ziua de gală a început la Melbourne, cu Jennifer Capriati, câștigătoarea din 2001 și 2002, aducând trofeul „Daphne Akhurst” în arena Rod Laver, în timp ce protagonistele de acum își urmau ritualurile de dinainte de fiecare partidă.
Aryna Sabalenka și Elena Rybakina urmau să se confrunte pentru a cincisprezecea oară, o rivalitate întinsă pe șapte ani și multe episoade. Dar unul singur fiind o finală de Mare Șlem, coincidență sau nu, acesta consumându-se tot la Australian Open, în 2023.
„Suntem jucătoare diferite acum, am trecut prin lucruri diferite în tot acest timp. Acum, suntem mult mai puternice mental și fizic și jucăm tenis mai bine. E adevărat că avem o istorie lungă și minunată, dar pentru mine va fi ca și cum jucăm primul meci una împotriva celeilalte”, a spus liderul mondial înainte de finală.
Ea a fost cea care s-a impus în 2023, în trei seturi, și care conducea cu 8-6 în confruntările directe. Mai mult, jucătoarea din Belarus se afla la a patra finală consecutivă la Australian Open, ea impunându-se în 2023, 2024 și pierzând în fața lui Madison Keys în 2025.
Elena Rybakina însă nu s-a raportat la toate acestea atunci când a început partida de sâmbătă, unde a ajuns fără set pierdut, la fel ca Sabalenka, și cu o serie de zece victorii în fața jucătoarelor de Top 10.
Elena Rybakina, început de manual în finală
A presat din primul game și a obținut break-ul în fața unei adversare care nu-și calibrase încă loviturile. „Amândouă suntem jucătoare agresive, serviciul va fi extrem de important, sper că mă va ajuta”, spunea campioana de la Wimbledon 2022 înainte de ultimul act de la Melbourne.
Și așa a fost în primul set, în care a servit cu calm și a ieșit din situații complicate grație acestei arme. De partea cealaltă, faptul că adversara sa a făcut break a adus unele emoții negative, peste care a trecut într-un mod mai temperat față de alte dăți.
Schimburile au fost scurte, adunându-se douăzeci și două de lovituri direct câștigătoare, 13 în dreptul Arynei și nouă în dreptul Elenei. După 37 de minute, Rybakina își trecea în cont primul set, cu 6-4.
Liderul mondial a mers la vestiare, în timp ce Elena a rămas pe teren să discute cu antrenorul său, Stefano Vukov, cel care a fost în centrul unui scandal anul trecut din cauza unei anchete a WTA, în care a fost suspendat inițial, dar care acum și-a reluat locul în loja sportivei născute la Moscova, dar care reprezintă Kazahstanul din 2018. El a fost reclamat chiar pentru rele tratamente față de Rybakina.
Aryna Sabalenka, revenire în forță
Setul al doilea a fost o luptă pentru supraviețuire în partea de teren a liderului mondial, care a lăsat emoțiile negative, a ridicat nivelul jocului, a servit mai bine, a returnat mult mai bine, iar la finalul setului a fost recompensată cu un break la zero, pentru a trimite setul în decisiv.
A fost o bătălie de cincizeci de minute, dusă în preponderență de pe fundul terenului, cu lovituri extrem de puternice.
Setul decisiv dintre Sabalenka și Rybakina, un roller coaster
La fel ca în finala din 2023, Sabalenka și Rybakina ajungeau în setul decisiv. Ambele au mers la vestiare, iar liderul mondial s-a întors prima, parcă nerăbdătoare să intre din nou în morișca partidei. Statistica spunea că jucătoarea din Belarus s-a impus în șapte din cele opt partide de trei seturi disputate între ea și Elena.
Calmul Elenei a încasat unele lovituri în primele minute ale decisivului, Aryna reușind să se distanțeze după trei game-uri în care a fost exactă și în care serviciul a ajutat-o în momentele complicate. Belarusa a câștigat chiar un schimb de 16 lovituri, lucru rar întâlnit în meciul jucat pe contre de cele două protagoniste. Campioana din 2023 și 2024 a devenit mult mai vocală, punctându-și reușitele cu strigăte pe măsură.
Elena nu s-a descurajat și a reușit și ea o serie de trei game-uri, finala era din nou deschisă, mai ales că jucătoarea din Kazahstan găsise un mod de a se reechilibra. A trecut la conducere după un game cu multe greșeli pentru Sabalenka, liderul mondial rămânând parcă prinsă în ideea că a condus cu 3-0 și totul s-a evaporat.
A cincea jucătoare a lumii a continuat să dicteze ritmul și s-a distanțat la 5-3. Liderul mondial a pus stop celor cinci game-uri consecutive câștigate de adversara sa, cu un game solid la serviciu. Însă Elena Rybakina mai avea patru puncte de câștigat pentru a deveni campioană la Australian Open. Nu le-a obținut ușor, dar și-a procurat prima minge de meci cu un as și a sigilat partida tot cu o astfel de reușită.
După mai bine de două ore de joc, Elena Rybakina cucerește astfel al doilea trofeu de Mare Șlem al carierei, în timp ce Aryna Sabalenka pierde a patra finală de Grand Slam din carieră, din cele opt pe care le-a disputat până acum, a doua la Melbourne.
Fire introvertită, Elena Rybakina s-a bucurat cu modestie, deși a obținut sâmbătă un succes istoric, devenind prima sportivă din istoria Kazahstanului care câștigă Australian Open.
După ce a încheiat meciul cu Aryna Sabalenka, scor 6-4, 4-6, 6-4, Rybakina s-a îndreptat către loja ei, unde s-a îmbrățișat cu antrenorul și ceilalți membri ai staff-ului.
Ce a declarat Elena Rybakina după triumful în fața Arynei Sabalenka în finala de la Australian Open
A urmat festivitatea de premiere, unde Elena Rybakina a avut cuvinte frumoase la adresa Arynei Sabalenka. Liderul WTA a pierdut al doilea meci la rând în fața kazahei, după cel din finala Turneului Campioanelor 2025.
„Îmi este greu să îmi găsesc cuvintele acum. Vreau să o felicit pe Aryna pentru rezultatele uimitoare obținute timp de câțiva ani. Știu că e greu, dar sper să jucăm mult mai multe finale împreună. Felicitări echipei tale pentru toate progresele. Ai făcut o treabă grozavă!”, a spus Elena.
Ea le-a fost recunoscătoare în mod special susținătorilor săi: „Vreau să vă mulțumesc pentru o atmosferă atât de incredibilă. M-ați ținut în micșcare. Mulțumesc foarte mult Kazahstanului. Am simțit foarte mult sprijinul din partea acelui grup”, a adăugat noua campioană de la Australian
„Fără voi nu ar fi fost posibil acest titlu”
Elena Rybakina nu i-a uitat nici pe cei din echipa sa: „Aș dori să mulțumesc echipei mele. Fără voi nu ar fi fost posibil acest titlu. Mă bucur foarte mult că am obținut acest rezultat. Vă mulțumesc tuturor. Sperăm să putem continua să mergem la fel de puternici anul acesta”.
Pentru triumful de la Australian Open, Rybakina va încasa un cec de 2,79 milioane de dolari. Acesta este al doilea trofeu de Grand Slam câștigat de ea, după cel de la Wimbledon 2022.
De partea cealaltă, Aryna Sabalenka rămâne cu patru trofee de Grand Slam în palmares și cu un premiu de 1,44 milioane de dolari, după finala pierdută dezamăgitor în fața Eleney Rybakina. Bielorusa a avut 3-0 în setul decisiv, dar kazaha și-a ridicat nivelul jocului, revenind spectaculos.
Alba Blaj, campioana României, a cedat al cincilea meci la rând din Grupa A a Ligii Campionilor, pierzând pe teren propriu în fața formației italiene Savino Del Bene Scandicci, finalista de anul trecut în această competiție, cu 0-3 (19-25, 19-25, 21-25).
Alba Blaj a nimerit într-o grupă complicată în Liga Campionilor în acest an, având de înfruntat adversare extrem de puternice. Una dintre acestea a fost formația italiană Savino Del Bene Scandicci, finalistă anul trecut în cea mai bună competiție intercluburi din Europa.
Campioana României a primit-o acasă miercuri pe Savino Del Bene Scandicci, cu o sală plină, însă spectatorii nu au putut să le împingă spre victorie pe favoritele lor, chiar dacă acestea au ținut aproape de formația italiană, care s-a impus cu 3-0 (25-19, 25-19, 25-21), fără a le avea în echipă pe Ekaterina Antropova și Maja Ognjenovic. În tur, echipa din Italia câștigase tot cu 3-0 (25-13, 25-21, 25-14).
Drussyla Costa a fost cea mai bună jucătoare a celor de la Alba Blaj, cu 16 puncte reușite. Celelalte puncte au venit de la Viktoria Trcol 9, Mihaela Octuparu 8, Jelena Delic 6, Evilania Martinez 6, Ariana Pîrv 4, Ana Escamilla 4, Charlotte Krenicky 1.
A fost a cincea înfrângere pentru echipa antrenată de spaniolul Guillermo Naranjo, după cele cu VakifBank Istanbul, acasă și în deplasare, și cu Volero Le Cannet, în deplasare.
Campioana României, finalistă în 2018 în Liga Campionilor, ocupă locul al patrulea în Grupa A, cu zero puncte, și va disputa ultimul meci, pe 4 februarie, tot la Blaj, cu Volero Le Cannet. Echipa din România are nevoie de o victorie pentru a continua în Cupa CEV, unde merge a treia clasată.
Rezultate amestecate în Cupa CEV
În Cupa CEV, a doua competiție europeană intercluburi, C.S.O. Voluntari a câștigat marți în fața celor de la Moya Radomka Radom (Polonia) cu 3-2 (23-25, 25-19, 25-16, 17-25, 15-10), în play-off-ul pentru sferturi de finală. Partida retur se va disputa pe 4 februarie, în Sala Polivalentă din București.
La masculin, în Cupa CEV, Dinamo București, campioana României, a pierdut în mod dramatic în optimile de finală în fața celor de la Alterna SPVB Poitiers. Voleibaliștii din Ștefan cel Mare se impuseseră pe teren propriu cu 3-0, apoi marți, în deplasare, au cedat cu 0-3 și astfel s-a ajuns la setul de aur, unde francezii s-au impus cu 16-14.
În Cupa Challenge, la masculin, SCM Zalău s-a calificat în sferturile de finală după ce s-a impus la setul de aur în fața elvețienilor de la Volley Näfels. Formația antrenată de Adrian Feher a pierdut cu 0-3 în deplasare, dar s-a impus miercuri, acasă, cu 3-0 și în setul de aur cu 15-11. În sferturi, SCM Zalău va întâlni echipa turcă Altekma Izmir.
Cazul gimnastei Ana Maria Bărbosu (19 ani) si al medaliei cucerite la Jocurile Olimpice din 2024 a luat o nouă turnură! Asta pentru că Tribunalul Federal Elvețian a aprobat cererea de revizuire depusă de tabăra americană și a anulat decizia luată de Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS), în urma căreia Ana obținuse bronzul.
Tribunalul Federal Elvețian a trimis cazul spre rejudecare, tot la TAS. Acolo, partea americană va depune o nouă probă video, înregistrarea pe care platforma Netflix a făcut-o în ziua finalei, scrie golazo.ro.
Ana Bărbosu, nouă lupta pentru medalia de la Jocurile Olimpice!
Americanii se bazează că noua probă video va demonstra cum contestația din ziua finalei ar fi fost depusă în timp util, sub minutul regulamentar.
Tribunalul Federal Elvețian a constatat vicii grave de procedură, inclusiv în corespondența dintre TAS și apărarea lui Jordan Chiles. Acesta este și motivul pentru care a solicitat revizuirea deciziei.
Între timp, medalia rămâne „în aer” -fizic la Ana, dar oficial neatribuită, în așteptarea noii judecăți la TAS.
"Noi rămânem la fel de încrezători în șansele Anei precum am fost la momentul la care am început litigiu. Nu exista atunci nicio hotărâre favorabilă prin care să se întoarcă o decizie luată de către arbitri conform principiului regulilor jocului și totuși am reușit să schimbăm jurisprudența. Nicăieri în cadrul hotărârii Tribunalului Federal Elvețian nu se menționează faptul că i se ia medalia Anei. Medalia este în continuare în dispută. Un exemplar se află la Jordan Chiles, iar alt exemplar la Ana Maria Bărbosu" - Sabin Gherdan, avocatul Anei Maria Bărbosu, pentru GSP.ro
Contestația Sabrinei Voinea a fost respinsă!
La Tribunalul Federal Elvețian s-a adresat și echipa Sabrinei Voinea, cealaltă gimnastă română participantă în finala de la sol. Sabrina a avut inițial un punctaj suficient pentru a obține medalia de bronz, dar a fost ulterior depunctată pentru că ar fi pășit în afara covorului în timpul execuției.
Tabăra Sabrinei consideră că depunctarea a fost eronată, incorectă din punct de vedere tehnic, și spera la o rezoluție diferită, ca toate cele 3 gimnaste să primească medalia de bronz, dar Tribunalul Federal Elvețian a respins această contestație, potrivit sursei citate.
Casa de avocatură care a reprezentat-o pe Sabrina Voinea la TAS, Gherdan & Asociații, a emis un comunicat pe subiect:
"Tribunalul Federal Elvețian a comunicat în cursul zilei de azi, 29 ianuarie, soluțiile în cele cinci dosare ce au avut ca obiect căile de atac formulate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, Divizia Ad-Hoc din cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris, în dosarele gimnastelor Ana Maria Bărbosu și Sabrina Maneca Voinea (OG 24/15 și OG 24/16).Forul suprem elvețian a respins atât cererea de recurs formulată de către Jordan Chiles cât și cea a Sabrinei Maneca Voinea. De asemenea, a respins cererea de revizuire formulată de către Sabrina Maneca Voinea și a admis în parte, cu trimitere spre rejudecare către Tribunalul de Arbitraj Sportiv, cererile de revizuire înregistrate de Jordan Chiles și USA Gymnastics.
Pentru a decide în acest mod, Tribunalul Federal Elvețian a reținut vicii grave de procedură comise de către Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne respectiv de către Federația Internațională de Gimnastică: „având în vedere toate circumstanțele și în special eroarea gravă de notificare comisă de către TAS, pe de-o parte, și neglijența gravă atribuită Federației Internaționale de Gimnastică care nu a implementat un mecanism care să asigure controlul respectării termenului limită pentru reclamanți în timpul competiție, pe de altă parte, este oportun să se considere îndeplinite condițiile revizuirii”.
Astfel, a admis parțial revizuirea în sensul retrimiterii cauzei la TAS pentru a se analiza admisibilitatea și valoarea probantă a înregistrării depuse după încheierea dezbaterilor de către partea americană.
Așadar, din perspectivă practică, acordarea medaliei olimpice de bronz la proba de sol la gimnastică se află în continuare în dispută în fața Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. "
Ce s-a întâmplat în finala la sol de la Jocurile Olimpice
Finala la sol de la Jocurile Olimpice din 2024, desfășurată pe 5 august, a fost învăluită de scandal. La finalul tuturor numerelor, românca Ana Bărbosu ocupa ultima treaptă a podiumului. La câteva zeci de secunde distanță, a fostdetronată de americanca Jordan Chiles, căreia arbitrii îi aprobaseră contestația și măriseră nota îndeajuns cât să o depășească pe Ana.
Ana Bărbosu și Federația Română de Gimnastică au depus o contestație la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, divizia ad hoc înființată special pentru Jocurile Olimpice, reclamând că tabăra lui Jordan Chiles a depus contestația din timpul concursului la 4 secunde după încheierea termenului-limită de 1 minut.
TAS i-a dat dreptate Anei, a constatat viciul de procedură și a recomandat Federației Internaționale de Gimnastică (FIG), instituția sub egida căreia s-a desfășurat competiția olimpică, să revină la nota inițială a americancei.
FIG s-a conformat, Chiles a revenit la nota inițială și a coborât pe 5, sub Ana Bărbosu și Sabrina Maneca-Voinea. Astfel, podiumul oficial a rămas Rebeca Andrade, Simone Biles, Ana Bărbosu :
Rebeca Andrade - 14.166
Simone Biles - 14.133
Ana Maria Bărbosu - 13.700
Sabrina Voinea - 13.700
Jordan Chiles - 13.666
Alice D'Amato - 13.600
Rina Kishi - 13.166
Ou Yushan - 13.000
Manila Esposito - 12.133
Ce au acuzat americanii
În august 2024, oficialii americani se arătau dezamăgiți de verdictul Tribunalului de la Lausanne. Comitetul Olimpic din SUA s-a plâns de faptul că nu au avut suficient timp pentru a-și construi apărarea la TAS și s-au îndreptat către ultima cale de atac: Tribunalul Federal Elvețian.
Potrivit lui Christine Brennan, reputat jurnalist american, editorialist la USA Today și comentator la ABC News și CNN, situația ar fi fost și mai absurdă:„Înțeleg că cei de la TAS nu au dat peste oficialii americani potriviți pentru procesul de la Paris. Ar fi trebuit să notifice ambele părți, dar au trimis înștiințare către alți oficiali americani”. Bilanțul României la Jocurile Olimpice de la Paris
România a obținut în total 9 medalii la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, clasându-se pe locul 23 în clasamentul pe națiuni. Bilanțul a inclus 3 medalii de aur, 4 de argint și 2 de bronz, cele mai bune rezultate de la ediția din 2008.
Aur: David Popovici (înot, 200 m liber), Florin Enache și Andrei Cornea (canotaj, dublu vâsle), echipajul feminin de 8+1.
Argint: Ioana Vrînceanu și Roxana Anghel (canotaj, dublu rame), Gianina van Groningen și Ionela Cozmiuc (canotaj, dublu vâsle categorie ușoară), Simona Radiș și Ancuța Bodnar (canotaj, dublu vâsle), Mihaela Cambei (haltere, 49 kg).
Bronz: David Popovici (înot, 100 m liber), Ana Maria Bărbosu (gimnastică, sol).
În noiembrie 2025, la mai bine de un an după Jocurile Olimpice, Jordan Chiles a acuzatcă ar fi fost lăsată fără medalie pe considerente rasiste, că mai-marii gimnasticii n-ar fi vrut un podium format 100% din sportive de culoare. Invitată la podcastul „Baby, this is Keke Palmer”, Chiles a fost întrebată dacă a acceptat că a fost victima rasismului în toată acea situație.
„La început nu m-am gândit la asta, până ce am început să primesc comentarii rasiste. Unii oameni mi-au spus chiar să mă sinucid. S-a ajuns într-un punct foarte jos, foarte dificil. A trebuit să las rețelele sociale pentru o perioadă. Ar fi fost un podium compus doar din sportive de culoare (n.r. - a spus «all-black»), ceea ce este foarte rar și, evident, ceva ce oamenilor nu le place. Fiind o femeie de culoare, am început să simt asta din ce în ce mai mult. Nu au vrut să vadă asta, să vadă trei femei frumoase, de culoare, stând pe acel podium. Nu au vrut să accepte că pur și simplu dominam. Și chiar am luat asta în serios”, a răspuns gimnasta americană.
