România se califică astfel în premieră la turneul final al BJK Cup, care va avea loc în noiembrie, la Sevilla, acesta fiind și cel mai important rezultat pentru România de la lansarea acestui nou format.
După victoriile cu Elina Svitolina și Lesia Tsurenko, Ana și Jaqueline au avut o misiune extrem de complicată în meciul de dublu, unde au trebuit să înfrunte o echipă mai sudată și mult mai experimentată. Surorile Kichenok au ajuns la această întâlnire de BJK Cup după o finală jucată săptămâna trecută la Charleston. La rândul lor, Ana și Jaqueline au jucat împreună doar de două ori până acum (Winners Open 2021, Wimbledon 2023) iar în BJK Cup au jucat doar un singur meci de dublu.
Din perspectiva asta, ucrainiencele aveau în dreptul lor toate argumentele necesare pentru a obține victoria: mai multă experiență, mai proaspete fizic, mai multă încredere per total, fiind și în elementul lor, într-o probă unde sunt specialiste (18 titluri WTA împreună la dublu, jucătoare clasate în top 30 WTA).
Dar în BJK Cup contează adesea alte lucruri, precum inspirația, forma și motivația de moment. Iar Ana și Jaq au avut, în mod limpede, o motivație specială în această zi în care au dat totul. Așa că nu s-a simțit că Jaqueline și Ana au avut în față o echipă redutabilă de dublu: fetele au comunicat execelent, au găsit culoare și au gestionat fiecare moment cheie din meci cu o maturitate incredibilă. Victoriile de la simplu le-au încărcat cu energie, iar asta s-a reflectat și în maniera în care au rezistat presiunii, au întors game-uri care au fi putut schimba soarta meciului și, implicit, deznodământul acestei întâlniri.
Echipă României oferă astfel și o lecție importantă de perseverență cu acest succes, pentru că fetele au câștigat această întâlnire într-un mod similar cu cel în care a câștigat Slovenia meciul de anul trecut cu România din aceeași fază.
În urmă cu fix un an, în Slovenia, la Koper, echipa României a trăit una dintre cele mai frustrante și dezamăgitoare experiențe, fiind învinsă cu 3-2, deși a condus cu 2-0 după prima zi, iar Ana Bogdan a fost la câteva puncte distanță de a califica România la turneul final în meciul trei, cu Tamara Zidansek.
A fost una dintre cele mai grele înfrângeri ale acestei echipe. Dar, așa cum se întâmplă des, tenisul îți dă oportunitatea de a face mai bine data viitoare, iar când știi cum să folosești astfel de experiențe și să înveți din momentele dificile, lucrurile se întorc în favoarea ta – uneori mai rapid, alteori mai târziu.
Un an mai târziu, aceeași echipă a României care pierdea în Slovenia reușește acum o revenire extraordinară la Amelia Island, în SUA, contra unei echipe a Ucrainei chiar mai bune decât Slovenia. Un comeback greu de anticipat după prima zi, dar cât se poate de meritat, după o zi de sâmbătă în care Jaq și Ana au fost mai bune la toate capitolele.
E o performanță importantă pentru tenisul feminin românesc, care continuă să rămână relevant și performant la cel mai înalt nivel. Și mai e și o ocazie de a ne reaminti că nu e niciodată o idee grozavă să ne îndoim, indiferent de circumstanțe, de niște jucătoare care arată în mod constant că merită să aparțină la cel mai înalt nivel. Și, mai important, arată că știu să gestioneze momentele grele și știu să meargă mereu înainte.
E, mai întâi de toate, o performanță în particular importantă pentru Ana și Jaq. Amândouă și-au asumat responsabilități importante în această echipă în ultimii ani, amândouă au dat totul azi și meritau un astfel de moment definitoriu. E un rezultat foarte bun și pentru Horia Tecău, a cărui amprentă asupra acestei echipe se simte. Venit alături de echipă nu mult după retragerea din activitate, Horia s-a adaptat rapid la noul rol, a adus o mentalitate nouă, și-a asumat decizii curajoase și a ajutat echipa să rămână relevantă, într-un moment în care cele mai importante nume ale ei nu au mai putut fi disponibile.
Imaginile de bucurie pură de la final, cu Ana și Jaq și Horia și Anca și Mara – al căror rând va veni, probabil, nu peste multă vreme – vor fi greu de uitat pentru toți cei prezenți și pentru toți fanii tenisului din România.
Ce urmează?
Turneul Final al BJK va avea loc în noiembrie, la Sevilla, și se va juca timp de o săptămână, între 12-17 noiembrie. Cele 12 echipe calificate vor fi împărțite în patru grupe a câte trei echipe. Echipele clasate pe primul loc în fiecare grupă vor merge în semifinale. Calificate direct sunt deja Canada, campioana de anul trecut, Italia, finalista de anul trecut, Spania, ca țară gazdă, și Cehia, aceasta din urmă posesoare a unei invitații.
Pentru România, acesta este cel mai bun rezultat înregistrat în noul format al BJK Cup. Anterior, cel mai bun rezultat reușit a fost calificarea în semifinalele competiției (Fed Cup pe atunci) din 2019, când România a pierdut dramatic, 3-2 contra Franței, în deplasare.
Ana a dat startul comeback-ului
După ce ieri, în prima zi a întâlnirii dintre Ucraina și România, Ana Bogdan a fost învinsă în trei seturi de Lesia Tsurenko, iar Jaqueline Cristian de Elina Svitolina, astăzi Ana a deschis ziua cu victorie mare și muncită, care a ținut în viață echipa României: 6-4, 4-6, 6-3 cu Elina Svitolina. Un rezultat valoros pentru Ana, în special pentru felul în care s-a jucat într-un set decisiv în care ambele au oferit tot ce au avut mai bun.
Ana a adus astfel primul punct pentru România, scorul general devenind 2-1 pentru Ucraina, iar speranțele noastre într-un comeback rămâneau intacte.
Deși a început partida greu și s-a văzut condusă cu 4-1, Bogdan a revenit puternic și a câștigat următoarele cinci game-uri, implicit și primul set. A fost o evoluție curată și intensă din partea Anei, care a dat drumul la braț, a lovit fără rețineri și a părut, multă vreme, că poate duce acest meci la capăt. Senzația că Ana poate închide acest meci a fost amplificată și de ceea ce a urmat în setul doi: a jucat hotărât, a avut soluții și a fost ajutată de serviciu în aproape toate game-urile.
Totuși, în game-ul șapte, la 4-3, ceva nu a mai funcționat; sub presiunea scorului, Svitolina și-a ridicat nivelul, a început să câștige puncte facil, a egalat, iar de la 4-4 încolo jocul Anei a coborât: și-a pierdut serviciul la zero la 4-4, apoi și setul. Deși Ana și-a mai recăpătat ritmul, căderea pe tabelă a continuat și în startul decisivului, iar Svitolina părea gata, la 2-0 și două mingi de dublu break, să fugă cu victoria.
Aici e meritul mare al Anei, care, cu un picior în prăpastie, a lăsat deoparte orice fel de gândui și a tras de ea, a luptat, s-a agățat de puncte, de game-uri și a refuzat să dea înapoi. A atacat, s-a apărat, a revenit, a rezistat mental în game-urile tot mai prelungite și cu o miză tot mai mare, și în final, după multă muncă și game-uri epuizante, dar și câteva reușite tehnice spectaculoase, a reușit să scoată acest meci la capăt, să-l câștige și să mențină România în lupta pentru calificare.
Ar fi fost la fel de valoroasă indiferent de rezultatul final, dar privită acum, prin filtrul calificării, victoria e și mai prețioasă pentru Ana, mai ales că o ajută să iasă și din tunelul în care intrase, din perspectiva strict a rezultatelor, după Transylvania Open, ea acumulând o serie de cinci eșecuri la rând.
„Mi-am dat sufletul acolo, pe teren. Am trecut printr-o perioadă dificilă, nu am mai câștigat un meci de o lună și jumătate. Dar să fiu aici, reprezentându-mi țara, e incredibil”, a spus Ana.
Echipa României reintra astfel în cărți pentru calificare; după victoria supraviețuirii reușită de Ana Bogdan cu Elina Svitolina, Jaqueline a trecut un test important cu Tsurenko, rezistând presiunii și aducând un punct atât de prețios.
Începutul de meci nu a fost cel mai potrivit pentru Jaqueline, dar tenisul ei a început să arate tot mai bine pe măsură ce meciul a avansat. Ea s-a luptat cu toate puterile pentru a-și crea șanse și a-și face loc în setul doi, îar în decisiv s-a adus în poziția de a face ca lucrurile să depindă doar de ea.
Tsurenko a părut în controlul acestui meci până la mijlocul setului doi, când a revenit de la 0-2 și apoi a preluat conducerea urcând la 4-3. În aceste game-uri de final, Jaqueline a găsit cele mai inspirate lovituri și a câștigat toate acele puncte mari, care au ajutat-o să împingă meciul în decisiv. Returul, dar și scurtele au fost armele ei principale în acest meci, care i-au adus o multitudine de puncte și au măcinat-o pe Tsurenko încet, dar sigur.
Decisivul a fost, în mare parte, despre Jaq. Deși Tsurenko a aruncat ultimele resurse într-o revenire de la 2-5 la 4-5, tenisul lui Jaqueline a fost atât mai stabil, dar și mai creativ. Românca a lovit câștigător cu forehandul din orice poziție, a pus scurte, s-a năpustit la retur, căutând aproape mereu returul câștigător.
Pentru Jaqueline, în particular, aceasta e o victorie cu multă însemnătate, pentru că ea confirmă atât forma bună pe care o traversează, și, simultan, își ia o mică revanșă. Anul trecut, în Slovenia, Jaqueline pierdea un meci care ar fi putut califica România maideparte în competiție. Un an mai târziu, Jaqueline câștigă un meci care ține România în viață și deschide ușa unei reveniri extraordinare cu Ucraina.
„Am învățat pe propria piele că nu e gata până nu e gata”, a spus ea, la interviul de pe teren. Și, indiferent de cum se va termina acest duel, trebuie respectată nu doar lupta fetelor, ci și mentali tatea cu care au abordat ziua a doua, începută dintr-o poziție atât de dificilă.
