Nicolae Dobrin, desemnat de „L’Equipe” cel mai bun fotbalist român din istorie

Cotidianul francez „L’Equipe” a întocmit top 5 celor mai valoroşi fotbalişti români din istorie. Pe primul loc se situează Nicolae Dobrin, urmat de Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, Marius Lăcătuş şi Ladislau Boloni (surprinde absența lui Ilie Balaci). Se observă că dintre cei cinci fotbaliști aleși de „L’Equipe”,  Dobrin e singurul care nu a evoluat  la echipe din Europa, ceea ce face și mai semnificativă plasarea lui pe primul loc, ținând cont și de numărul mai mic de meciuri internaționale (cu echipa de club sau cu naționala) din perioada în care a activat ca jucător.

„Un tehnician fără pereche, prima vedetă a fotbalului românesc, a debutat în prima divizie la 14 ani şi 10 luni, la FC Argeş, unde a jucat aproape toată cariera. În 1972, Dobrin a fost la un pas să ajungă la Real Madrid, însă afacerea a căzut, în ciuda celor 2 milioane de dolari oferite, atunci o sumă uriaşă. Jocul lui amintea în acelaşi timp de Ivica Osim şi de Gunter Netzer. Folosindu-se de  piciorul său stâng, își elimina adversarii, prinzându-i pe «contre-pieds», apoi pasa coechipierilor. Dobrin însă diviza. Unii îi reproşau că joacă lent şi că are schimbări de dispoziţie, alţii erau de părere că e inadmisibil să te lipseşti de un asemenea talent. Fals atacant central şi fals atacant, Dobrin a fost liderul tehnic al naţionalei României timp de vreo cincisprezece ani, între 1966 şi 1980” – au scris jurnaliştii francezi despre „magicianul din Trivale”.

Ceaușescu i-a refuzat șansa deplinei afirmări internaționale

Trebuie menționat că, la prima participare în Cupa Campionilor europeni (actuala UEFA Champions League),  FC Argeș a întâlnit în turul doi pe legenda Real Madrid. În turul din 25 octombrie 1972, de la Pitești, campioama României s-a impus cu 2-1. La returul de peste două săptămâni, Realul s-a calificat cu greu, după 3-1 și un gol înscris în minutul 87.

Chiar după meciul de la Piteşti, preşedintele Realului, Santiago Bernabeu, a dorit să-l transfere pe Nicolae Dobrin, oferind două milioane de dolari şi o instalaţie de nocturnă, dar Ceauşescu i-a interzis să plece.

Santiago Bernabeu nu a renunţat la transferul lui Dobrin la Real Madrid şi, pe 14 decembrie 1972, l-a invitat pe ”Gâscan” la meciul de retragere al lui Gento, disputat contra celor de la Belenenses, în care Dobrin a fost cel mai bun de pe teren. „Prințul din Trivale”  a mai rămas şapte zile la antrenamente la Madrid, însă în cele din urmă a trebuit să revină în țară.  Dacă ar fi evoluat la Real, în mod cert Dobrin ar fi obținut performanțe notabile și ar fi intrat la vârful topului mondial al fotbaliștilor.

O altă mare neîmplinire a lui Dobrin e reprezentată de faptul că în 1970 nu a fost folosit de antrenorul Angelo Niculescu (cu care a avut un conflict) la  campionatul mondial din Mexic, în „groapa leilor” de la Guadalajara, cum a fost numită grupa României, din care mai făceau parte Brazilia, Anglia și Cehoslovacia. A ratat șansa de a arăta întregii lumi imensul său talent. Talent pe care Dobrin l-a definit dezarmant de simplu: „Nu știu cum se făcea, dar eram acolo unde era și mingea”.