Primul titlu al anului în tenis pentru românce vine de la Monica
Niculescu și Irina Begu, care s-au impus în finala probei de dublu de
la Hua Hin în fața echipei Anna Blinkova/Yang Wafan, 2-6, 6-1, 12-10.
Titlul câștigat la Hua Hin de Moni și Irina vine la șapte ani
distanță de la precedentul cucerit în această formulă (Hobart 2012), și
după alte trei finale pierdute împreună (Luxemburg, Wuhan, Moscova).
Pentru ambele, acesta este al nouălea titlu WTA câștigat la dublu și al
doilea împreună.
Favorite doi la acest turneu, Monica și Irina au ajuns în finală fără
a pierde set și le-au eliminat pe parcurs pe Jiang Xinyu/Tang Qianhui,
Kurumi Nara/Saisai Zheng sau Darija Jurak/Xinyun Han. În finală le-au
întâlnit pe Anna Blinkova și Wang Yafan, care, la primul lor turneu
împreună, le-au eliminat pe favoritele principale în primul tur,
respectiv, favoritele trei în semifinale.
N-a fost de mirare, astfel, replica dată de cele două în finală. În
primul set, echipa Blinkova/Yafan a revenit de la 0-2, câștigând
următoarele șase game-uri, iar în setul decisiv au avut, în mare parte,
inițiativa și au fost la două puncte de victorie.
Deși doar două puncte au făcut diferența, echipa Niculescu/Begu a
fost, statistic vorbind, superioară la toate capitolele: 30-12 la
loviturile direct câștigătoare, 61-50 la numărul total de puncte
câștigate. Diferența nu a fost, însă, atât de evidentă și pe teren, unde
în setul decisiv doar câteva intervenții inspirate din prejma fileului
ale Monicăi au făcut să încline balanța în favoarea lor. A fost despre
experiență și valoare; Monica poate crea orice și oricând.
Dacă fără Monica nu s-ar fi putut câștiga decisivul, fără Irina nu
s-ar fi putut ajunge aici. Pentru că Irina a fost cea care, după setul
pierdut, a preluat frâiele, a redus erorile și și-a recalibrat
loviturile suficient de mult încât să dețină controlul de pe linia de
fund, ceea ce i-a permis Monicăi să se desfășoare în voie la fileu. Tot
Irina fost și cea care a mai redus din presiunea pusă de adversare la
retur cu ajutorul serviciului, confirmând cu ușurință break-ul reușit
încă din primul game al setului doi.
Întreg meciul, ca și celelalte jucate în această săptămână, a fost
despre echipă și despre cum funcționează o echipă: când Monica s-a văzut
fără soluții, a luat prim-planul Irina. Când Irinei nu i-a mers jocul
și a apărut pasivitatea, a fost acolo Monica să o încurajeze. Când nimic
părea că nu mai merge, Niculescu era responsabilă cu crearea șanselor,
Begu era cea care lua șansa și puncta decisiv.
Atât pentru Irina, cât și pentru Monica, titlul acesta vine în cel
mai potrivit moment. Pe de o parte aduce meciuri în picioare, și știm
cât de mult contează asta pentru Monica, chiar ea confirmând în multe
situații că meciurile jucate la dublu au ajutat-o să se ridice și la
simplu. Aduce încredere, care poate fi ușor transferată și către proba
de simplu, acolo unde ambele au nevoie de ceva momentum.
Și, la fel de important, e o reușită care face bine la moral, în
perspectiva unui eventual meci decisiv de dublu cu Cehia în Fed Cup:
fetele au demonstrat că rămân o echipă valoroasă și că pot fi o opțiune
în cazul în care, săptămâna viitoare, se ajunge la meciul de dublu
(decisiv) în întâlnirea de la Ostrava.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu