Echipa națională a României își ține promisiunile, ne depășește așteptările și ne obligă să sperăm la medalii. Nu se poate altfel, după această victorie entuziasmantă, 31-23, cu Norvegia. Nu se poate mai puțin, după acest handbal de vis care duce România cu maximum de puncte în grupa principală și scoate Norvegia – deținătoare a șapte titluri europene – din calculele pentru semifinale. La capătul acestui meci de zile mari, care va intra în istoria acestei echipe naționale ca una dintre cele mai mari victorii recente, România și-a pus toate armele pe masă. Masa e plină, prieteni!
Ultima dată când am întâlnit Norvegia într-un joc decisiv, acesta era decisiv doar pentru România, care avea nevoie de măcar un punct în ultimul meci al grupei ei de la Jocurile Olimpice de la Rio. Nu l-a obținut. Acum, meciul acesta a fost decisiv pentru Norvegia: o înfrângere aici ar fi scos-o pe campioana en-titre din calcule pentru fazele finale.
Primele două meciuri au reușit să-i entuziasmeze pe unii, dar nu pe toți suporterii acestei echipe. Un fel de „da, dar…“ s-a așezat în urma victoriilor cu Cehia și Germania. Echipa României a arătat un joc pe alocuri excelent, da, dar… Dar Cehia și Germania nu sunt cele mai puternice adversare; dar au existat și căderi de intensitate, mai ales spre final; dar să vedem cu Norvegia.
Ei bine, ce-am văzut cu Norvegia a fost cu totul și cu totul special. După 10-12 minute în care ambele echipe au excelat în atac, unde fiecare lovitură a fost întoarsă imediat, ba de Norvegia, ba de România, Ambros Martin a început să-și așeze mai bine apărarea. Mai multă agresivitate și mai multă prezență în zona centrală, unde Norvegia lovise adesea în prima parte au schimbat cu totul jocul. Și unde s-a mers cap la cap până la 8-8, România a rupt-o apoi la sănătoasa, ajutată și de intervențiile excelente ale Iuliei Dumanska.
Patru goluri consecutive au lovit și în ritmul, dar și în curajul Norvegiei, care s-a văzut de-acum obligată să dea gol din atacuri poziționale. Or asta a însemnat că meciul a alunecat în termenii preferați de România. Rezultatul? Apărarea României a acoperit cu totul orice urmă de inventivitate a Norvegiei, care a alunecat repede la cinci, șase și chiar șapte goluri în spate. Apărarea României contra atacurilor rapide ale Norvegiei. Asta trebuia să vedem în meciul trei al Grupei D. Numai că în prima repriză am văzut apărarea României și atacul impresionant tot al României: 18-12 la capătul unei reprize aproape perfecte, în care jucătoarele în galben au confiscat, de la jumătatea reprizei, jocul.
Forța și curajul Cristinei Neagu, puterea și spiritul Crinei Pintea, viteza și viclenia Elizei Buceschi, reflexele și prezența Iuliei Dumanska, precizia Laurei Chiper și experiența Valentinei Ardean Elisei – cu asta au rămas gălăgioșii suporteri români după 30 de minute pe care poate nici ei, mereu optimiști, nu le așteptau.
Norvegia a revenit de la vestiare cu gândul să-și salveze cumva această campanie europeană, Kristiansen a scos din pălărie două goluri, nordicele s-au apropiat la 14-18, dar România a oprit imediat elanul. Când Crina Pintea a scos un alt șapte metri, transformat fără griji de Neagu, diferența nu doar că a revenit, dar a crescut la șapte goluri, 21-14. Doar 14 goluri încasate în primele 40 de minute.
Cam pe aici a început România să scadă în intensitate în precedentele două meciuri. Dar nimeni n-a anunțat-o treaba asta pe Geiger, care a găsit două goluri de toată isprava, pentru a păstra ritmul bun din atac. Și nimeni nu gândit să încetinească!
Până la final, chiar dacă Norvegia a atacat fără portar în ultimele nouă minute, o singură echipă a rămas să-și joace handbalul. Dar ce handbal bogat au văzut norocoșii din Brest Arena!
S-a terminat 31-23 pentru România, care va fi de-acum una dintre echipele greu de bătut la acest European.
România s-a calificat în grupa principală cu patru puncte, la fel ca Olanda. Cele două sunt mari favorite să prindă semifinalele de la Paris, după ce Norvegia a fost scoasă din calcule după această înfrânghere usturătoare.
Ultima dată când am întâlnit Norvegia într-un joc decisiv, acesta era decisiv doar pentru România, care avea nevoie de măcar un punct în ultimul meci al grupei ei de la Jocurile Olimpice de la Rio. Nu l-a obținut. Acum, meciul acesta a fost decisiv pentru Norvegia: o înfrângere aici ar fi scos-o pe campioana en-titre din calcule pentru fazele finale.
Primele două meciuri au reușit să-i entuziasmeze pe unii, dar nu pe toți suporterii acestei echipe. Un fel de „da, dar…“ s-a așezat în urma victoriilor cu Cehia și Germania. Echipa României a arătat un joc pe alocuri excelent, da, dar… Dar Cehia și Germania nu sunt cele mai puternice adversare; dar au existat și căderi de intensitate, mai ales spre final; dar să vedem cu Norvegia.
Ei bine, ce-am văzut cu Norvegia a fost cu totul și cu totul special. După 10-12 minute în care ambele echipe au excelat în atac, unde fiecare lovitură a fost întoarsă imediat, ba de Norvegia, ba de România, Ambros Martin a început să-și așeze mai bine apărarea. Mai multă agresivitate și mai multă prezență în zona centrală, unde Norvegia lovise adesea în prima parte au schimbat cu totul jocul. Și unde s-a mers cap la cap până la 8-8, România a rupt-o apoi la sănătoasa, ajutată și de intervențiile excelente ale Iuliei Dumanska.
Patru goluri consecutive au lovit și în ritmul, dar și în curajul Norvegiei, care s-a văzut de-acum obligată să dea gol din atacuri poziționale. Or asta a însemnat că meciul a alunecat în termenii preferați de România. Rezultatul? Apărarea României a acoperit cu totul orice urmă de inventivitate a Norvegiei, care a alunecat repede la cinci, șase și chiar șapte goluri în spate. Apărarea României contra atacurilor rapide ale Norvegiei. Asta trebuia să vedem în meciul trei al Grupei D. Numai că în prima repriză am văzut apărarea României și atacul impresionant tot al României: 18-12 la capătul unei reprize aproape perfecte, în care jucătoarele în galben au confiscat, de la jumătatea reprizei, jocul.
Forța și curajul Cristinei Neagu, puterea și spiritul Crinei Pintea, viteza și viclenia Elizei Buceschi, reflexele și prezența Iuliei Dumanska, precizia Laurei Chiper și experiența Valentinei Ardean Elisei – cu asta au rămas gălăgioșii suporteri români după 30 de minute pe care poate nici ei, mereu optimiști, nu le așteptau.
Norvegia a revenit de la vestiare cu gândul să-și salveze cumva această campanie europeană, Kristiansen a scos din pălărie două goluri, nordicele s-au apropiat la 14-18, dar România a oprit imediat elanul. Când Crina Pintea a scos un alt șapte metri, transformat fără griji de Neagu, diferența nu doar că a revenit, dar a crescut la șapte goluri, 21-14. Doar 14 goluri încasate în primele 40 de minute.
Cam pe aici a început România să scadă în intensitate în precedentele două meciuri. Dar nimeni n-a anunțat-o treaba asta pe Geiger, care a găsit două goluri de toată isprava, pentru a păstra ritmul bun din atac. Și nimeni nu gândit să încetinească!
Până la final, chiar dacă Norvegia a atacat fără portar în ultimele nouă minute, o singură echipă a rămas să-și joace handbalul. Dar ce handbal bogat au văzut norocoșii din Brest Arena!
S-a terminat 31-23 pentru România, care va fi de-acum una dintre echipele greu de bătut la acest European.
România s-a calificat în grupa principală cu patru puncte, la fel ca Olanda. Cele două sunt mari favorite să prindă semifinalele de la Paris, după ce Norvegia a fost scoasă din calcule după această înfrânghere usturătoare.
România – Norvegia 31-23 (18-12)
Dedu, Dumanska - portari; Udriştioiu 1, Geiger 4, Buceschi 4, Neagu 11, Perianu, Laslo 1, Ardean-Elisei 1, Pintea 3, Florică, Polocoşer, Băcăoanu, Zamfirescu, Chiper 5, Dragut 1. Antrenor: Ambros Martin
Silje Solberg, Lunde - portari; Reistad 1, Arntzen 1, Kristiansen 5, Loke 1, Waade, Oftedal 1, Aune 5, Brattset 3, Sulland 4, Herrem 1, Sanna Solberg 1, Tomac, Jacobsen, Ingstad. Antrenor: Thorir Hergeirsson
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu