Bundesliga | Fortuna aduce ghinion: Dortmund pierde pentru prima dată în Bundesliga, lupta pentru titlu se poate aprinde

Sâmbătă, a fost sărbătoare mare pe Westfalenstadion. Dortmund a învins-o pe Werder Bremen cu 2-1 și a devenit campioană de toamnă pentru prima dată din 2011 încoace. Paco Alcacer a marcat din nou, la fel și Marco Reus, iar echipa lui Lucien Favre s-a desprins la nouă puncte în fruntea Bundesligii, după ce Gladbach pierduse două puncte la Hoffenheim. „Cine s-o mai oprească pe Borussia?‟, s-a întrebat Philipp Selldorf în Sueddeutsche Zeitung.

Ei bine, am primit un răspuns cât se poate de neașteptat. Dintre toate adversarele pe care le-au înfruntat băieții lui Favre în cele 16 etape jucate până acum, Fortuna Düsseldorf nu anunța un pericol prea mare. Asta mai ales dacă n-ai văzut ce-a făcut nou-promovata – și în particular Lukebakio, starul ei belgian,  – pe Allianz Arena, luna trecută. Și la cum s-au prezentat oaspeții în înfrângerea cu 1-2 de pe Esprit Arena, e greu să spui că și-au făcut temele. 

În afară de primul și ultimul sfert de oră al meciului, Dortmund a uitat aproape tot ce-a făcut bine în sezonul ăsta excepțional. După golul lui Reus, anulat pe motiv de ofsaid la Pulisic, portarul Michael Rensing (crescut la Bayern) a cam șomat; în lipsa lui Guerrero, Sancho și Alcacer, lăsați pe bancă, BVB a jucat cu frâna de mână trasă. 

Ritmul ăsta pare să revină de fiecare dată când Mario Götze e trimis în rol de „număr nouă fals‟. Adesea lent și imobil, neamțul pur și simplu nu e confortabil într-o poziție atât de avansată, iar lipsa unui punct focal în careu dereglează parcă tot jocul Borussiei. 

E un aspect pe care Friedhelm Funkel, antrenorul Fortunei, l-a predat bine pentru partida asta. Altul e felul în care Borussia se lasă descoperită la contre. Și nu există mulți jucători mai buni la exploatat spații largi și libere ca Dodi Lukebakio. Tânărul de 21 de ani, împrumutat de la Watford, a alergat-o deja pe Bayern, în acel 3-3 care i-a adus primul hat-trick din carieră; acum, lansat de pasa fabuloasă a lui Kevin Stöger în minutul 22, a făcut același lucru și cu Abdou Diallo. 

Este clar că Fortuna a avut o seară de excepție, pentru că astfel de assist-uri nu vin săptămânal, altfel n-ar fi început runda la retrogradare; este limpede și că organizarea impecabilă dintr-o apărare condusă cu hărnicie de veteranul Oliver Fink n-a fost banală. Dar ghiuleaua devastatoare cu care Jean Zimmer a făcut 2-0, în repriza secundă, e de-a dreptul unică – o mostră de magie necesară pentru a învinge pe Dortmund sezonul ăsta. 

Intrările lui Sancho și Alcacer au fost ca un shot de energie pură pentru Dortmund, dar au venit prea târziu. Spaniolul n-avea cum să nu apară pe lista marcatorilor, iar golul lui pare la fel de inevitabil ca demiterea antrenorului la Hamburg. Numai că Fortuna nu și-a pierdut luciditatea, a reușit câteva întreruperi, a câștigat niște faze fixe în jumătatea opusă și au reușit astfel să sufoce jocul în ultimele minute. 

În tot cazul, trebuia să vină și momentul în care Favre să facă cunoștință cu eșecul în campionat. Doar că nimeni n-ar fi pariat pe acest meci. 

Rezultatul condimentează și mai bine derbiul de vineri: Mönchengladbach s-a apropiat la șase puncte de lider, după un 2-0 simplu cu Nürnberg, și se va deplasa la Dortmund chitită să strice liniștea pauzei de iarnă. În fundal, Bayern s-a pregătit de întâlnirea cu RB Leipzig cu zâmbetul pe buze: 1-0 și bavarezii se întorc și ei în lupta pentru titlu.

Alt Bayern, același Ribery: francezul aduce o victorie uriașă cu RB Leipzig, Bayern se apropie de Dortmund 

Sloganul lui Bayern e „Mia san mia‟. În bavareză – cu totul alt univers lingvistic decât germana – e o asumare, de multe ori sfidătoare, a propriei identități. „Ăștia suntem noi‟ (sau „Suntem cine suntem”) e un strigăt de luptă care i-a prins bine, până de curând, campioanei din ultimele șase sezoane. Mai nou însă, a devenit o distilare perfectă a tuturor lucrurilor care nu mai merg bine pe Allianz Arena. Încrederea de sine și aroganța pe care câștigătorii le poartă cu atâta mândrie nu le stă bine celor care sunt pe panta descendentă. Modestia și luciditatea critică sunt armele prin care se recuceresc înălțimile pierdute. 

Miercuri seară, Bayern a catadicsit să se coboare la nivelul muritorilor. În bătălia cu Leipzig, nu prestigiul istoriei recente a contat, ci sudoarea lăsată pe gazon în fața unui adversar înverșunat până la capăt. N-a fost fotbalul spectaculos pe care Uli Hoeneß, Karl-Heinz Rumennigge și publicul de conjunctură îl au în gând atunci când se gândesc la filosofia lui Bayern. Dar a fost o victorie mai satisfăcătoare și mai importantă ca oricare alta în sezonul ăsta nefamiliar.

Bayern 1-0 RB Leipzig 

Se știe ce fel de presiune aplică echipa lui Ralf Rangnick. În doi ani și jumătate la cel mai înalt nivel, Leipzig s-a distins în primul rând printr-o etică de muncă excepțională. Așa că pădurea de picioare ivită la mijlocul terenului n-a surprins pe nimeni. Leipzig a venit la München să le provoace pe gazde la o încăierare crâncenă. E disputabil dacă răspunsul inițial a fost pe măsură. E drept că Robert Lewandowski a avut ocazia ideală pe la jumătatea primei reprize, când bara s-a împotrivit și mingea s-a scurs de-a lungul liniei porții lui Gulasci. Dar agitația asta a fost una dintre excepțiile de la regulă. Upamecano a egalat scorul la capitolul ocazii, cu o lovitură de cap trimisă în transversală, și cam atât a fost de povestit până la pauză. De vreme ce Bayern e mai vulnerabilă ca oricând la astfel de abordări, nici nu ne puteam aștepta la altceva. Mai puțin previzibilă a fost reacția băieților lui Niko Kovac la începutul mult mai bun al oaspeților în partea secundă. E un scenariu care s-a încheiat de atâtea ori cu puncte pierdute pentru Bayern. După o oră de joc însă, ceva s-a schimbat vizibil. Prin voință, prin calitatea fizică a lui Renato Sanchez, roata a început să se întoarcă. A venit întâi ocazia uriașă a lui Niklas Süle, apoi lovitura de cap a lui Kimmich salvată miraculous de Gulasci. Toate au contribuit la preludiul unei drame pe care suporterii din tribune n-au mai văzut-o de mult. Goluri târzii și victorii dramatice au fost destule în perioada de glorie, dar puține care să fi contat atât de mult într-o narațiune care s-a întors brusc împotriva lor. E un context care adaugă semnificație intervenției lui Franck Ribery. El reprezintă legătura dintre trecutul glorios și încercarea grea cu care se confruntă Bayern acum. El a găsit prezența de spirit să fenteze doi fundași și să marcheze în minutul 83, la o fază în care Gulasci făcea din nou minuni. 
Poate că succesul nu va conta la finalul campaniei și poate că e prea târziu pentru a recupera distanța de șase puncte față de Dortmund. Dar „Mia san mia‟ sună mult mai atrăgător când exprimă calitățile astea.
Sâmbătă seară (19.30), la o zi după derbiul Dortmund – Gladbach, Bayern se va deplasa la Frankfurt (fără accidentatul Gnabry) pentru duelul cu fosta echipă a lui Kovac, pentru care Jovic nu se poate opri din marcat: cu 12 goluri, la fel ca Alcacer, Luka e cel mai în formă atacant din Bundesliga.

Etapa a XVI-a (18-19 decembrie)

Borussia M’Gladbach	2-0	Nurnberg
Hertha BSC	2-2	Augsburg
Wolfsburg	2-0	Stuttgart
Fortuna Dusseldorf	2-1	Borussia Dortmund
Schalke 04	1-2	Bayer Leverkusen
Bayern Munchen	1-0	RB Leipzig
Werder Bremen	1-1	Hoffenheim
Freiburg	1-1	Hannover 96
Mainz 05	2-2	Eintracht Frankfurt

Loc	Clasamentul (16)	M	V	E	Î	Gol	Pt	Adv
1	Borussia Dortmund	16	12	3	1	42-17	39	+15
2	Borussia M’Gladbach	16	10	3	3	35-16	33	+9
3	Bayern Munchen	16	10	3	3	33-18	33	+9
4	RB Leipzig	16	8	4	4	28-15	28	+4
5	Eintracht Frankfurt	16	8	3	5	34-20	27	+6
6	Wolfsburg	16	7	4	5	24-20	25	-2
7	Hoffenheim	16	6	6	4	31-22	24	0
8	Hertha BSC	16	6	6	4	25-24	24	0
9	Werder Bremen	16	6	4	6	26-26	22	-5
10	Bayer Leverkusen	16	6	3	7	23-28	21	0
11	Mainz 05	16	5	5	6	16-21	20	-7
12	Freiburg	16	4	6	6	20-25	18	-9
13	Augsburg	16	3	6	7	23-26	15	-6
14	Schalke 04	16	4	3	9	17-23	15	-9
15	Fortuna Dusseldorf	16	4	3	9	18-33	15	-12
16	Stuttgart	16	4	2	10	11-32	14	-7
17	Hannover 96	16	2	5	9	17-34	11	-10
18	Nurnberg	16	2	5	9	16-35	11	-13