Se făcuse deja minutul 95 când Deportivo Alavés primea încă un corner. Estadio Mendizorrotza, care începuse petrecerea de la primul fluier, își afișa cu mândrie culorile, sigur de un punct memorabil în duelul cu marea Real Madrid. Câștigătoarea ultimelor trei Cupe Europene se organiza agale în careu, distrasă de certitudinea încă unui meci fără gol marcat – al patrulea la rând! Abelardo Fernandez îndemna la calm de pe margine, Lopetegui își alegea deja cuvintele pentru conferința de presă.
Numai că Manuel Alejandro Garcia Sanchez – nativ al orașului basc Vitoria, jucător și suporter al clubului care reprezintă regiunea asta – avea alte idei. Manu Garcia s-a avântat în careu la centrare, s-a pus în linie cu prelungirea lui Ruben Sobrino și a scris un paragraf de istorie pe Mendizorrotza: pentru prima dată în 87 de ani, Alavés a bătut-o acasă pe Real.
Sezonul ăsta ne-a dat deja destule motive să ne fi așteptat la finalul ăsta. De două săptămâni, madrilenii alunecă necontrolat pe o pantă descendentă și depășesc tot felul de borne negative. Cel mai prost start de campionat din era Florentino Perez, cea mai lungă serie fără să deranjeze poarta opusă din 1985 încoace și acum înfrângerea asta – a treia în utimele patru jocuri (0-3 cu Sevilla, 0-0 cu Atletico, 0-1 cu CSKA Moscova). La Liga împlinea doi anișori când Alavés se bucura ultima dată de un asemenea triumf, unul care a adus-o la egalitate cu giganții fotbalului spaniol în topul clasamentului.
Soluțiile lipsesc cu desăvârșire, mai ales pentru că Bale și Benzema s-au accidentat din nou. Nu știm cât vor lipsi, sau dacă contează la urma urmei. Nu-i ca și cum Realul s-a descurcat mai bine cu ei pe teren.
Care să fie problemele? Greu de răspuns, dar mulți se întreabă acum dacă nu cumva Real a subestimat efectele plecării lui Ronaldo. Alții se uită strict la joc, unde nu reușesc să vadă o structură clară. Ar fi și greu, de vreme ce madrilenii traversează o perioadă de reașezare: fără principala vedetă a ultimilor ani și cu un nou antrenor, perioada asta ar fi normală. Doar că nimeni nu are vreme de normalitate la un club ca ăsta.
Și uite așa ajungem să vorbim, la începutul lui octombrie, despre o posibilă demitere. Sergio Ramos, culpabil împreună cu Thibaut Courtois și restul defensivei la golul lui Manu, a reacționat ușor ambiguu la subiectul ăsta: „Ar fi o nebunie să schimbăm antrenorul, dar nu-i decizia noastră. Responsabilitatea e în mâinile altora.‟ Știm cu toții ale cui. Mâinile lui Florentino Perez au fost mereu nestatornice când totul nu merge exact cum își dorește.
N-ar trebui să mai surprindă pe nimeni că, 24 de ore după ce Real Madrid s-a prăbușit în flăcări la Alavés, marea ei rivală n-a reușit să profite în totalitate. E drept că nu există multe deplasări mai grele decât cea de pe Mestalla, unde Valencia și-a mai revenit după un start groaznic de sezon. Însă acest 1-1 scos de Barcelona vine într-un context bulversant până și pentru experții care le-au văzut pe toate. Eternele favorite ale campionatului spaniol pur și simplu nu mai știu să câștige și clasamentul arată amețitor: sunt doar 11 puncte între ultima clasată Huesca și noul lider Sevilla; două puncte despart primele șase echipe. Numai de previzibilitate nu poate fi acuzată La Liga.
La fel de străină e Barça de o apărare sigură. Povestea celor doi giganți spanioli în declin are doi fundași legendari în rolurile principale: Sergio Ramos și Gerard Pique poartă un fel de competiție bizară etapă de etapă, cu atâtea greșeli flagrante încât ai putea face o anti-compilație pentru Youtube. Până și conținutul gafelor pare tras la indigo. Ambii au dat-o în bară după cornere weekendul ăsta și singura diferență e unul a făcut-o în ultimul minut, iar celălalt în primul. Mă rog, dacă e să fim exacți, Pique s-a încurcat cu Vermaalen după 80 de secunde, la o fază care l-a lăsat pe Ezequiel Garay cu poarta goală.
Aproape toată energia pozitivă strânsă în Champions League, la mijlocul săptămânii, s-a disipat deci până ca cineva să transpire. Sigur, pe Leo Messi îl excludem din discuția asta. E de la sine înțeles că regulile obișnuite nu se aplică în cazul argentinianului. După măiestria de miercuri, i-a mai rămas ceva praf de stele pe care să-l împrăștie și aici. O combinație rapidă cu Suarez – din nou aghiotantul său principal – s-a încheiat cât ai clipi cu mingea în plasa lui Neto.
Cam tot ce-a fost mai bun la catalani a trecut prin căpitanul lor, deși trebuie spus că asta e o parte din problemă. Messi e responsabil pentru mai mult de o treime din totalul de goluri marcate de Barcelona – jumătate, dacă socotești și assist-urile – lucru care explică de ce victoriile vin tot mai greu. Povara pe un singur (supra)om e prea mare. Coutinho e singurul care a mai avut o ocazie importantă, într-o parte secundă în care oboseala a devenit evidentă. Ceea ce face abordarea lui Ernesto Valverde dificil de priceput: Dembele și Rafinha au intrat în minutul 84, respectiv 88.
S-ar putea ca vara asta să-l fi derutat pe antrenorul Barcelonei. Întâi a schimbat sistemul de joc care i-a adus dubla domestică din prima încercare, parțial datorită presiunii publice – suporterii sunt alergici la un 4-4-2 profan. Apoi transferurile au fost făcute tocmai pentru a permite rotația. Dar deocamdată, procedeul ăsta îl face inconfortabil: ba îl încearcă cu stângăcie, cum s-a întâmplat cu Athletic Bilbao, ba renunță complet la el, ca în seara trecută. Între timp, Malcom, brazilianul care era cât pe ce s-o ducă pe Barça la judecată cu Roma, ruginește pe bancă, când are norocul să prindă lotul.
„E adevărat că anul ăsta suntem prinși într-o dinamică care ne tot obligă să revenim, să înotăm împotriva curentului. Am crezut că putem reuși cu jucătoriile de pe teren,‟ a spus Valverde la final.
De dinamica asta au profitat Sevilla și Atletico Madrid. Cea din urmă a trecut de Betis cu 1-0, prin golul lui Angel Correa, iar andaluzii au învins-o pe Celta cu 2-1 acasă. Chiar merită repetat la infinit cât de bizară e situația. Sevilla (înfrângeri în trei din primele patru runde) conduce, Atleti (cel mai slab început de sezon cu Simeone la cârmă) e la un pas în urmă, alături de Barcelona, iar Espanyol și Alavés îi țin companie Realului puțin mai jos. Nu știm ce se petrece, dar ne place.
Etapa a 8-a
(7 octombrie)
|
Alaves
|
1-0
|
Real
Madrid
|
|
Girona
|
2-3
|
Eibar
|
|
Sevilla
|
2-1
|
Celta
de Vigo
|
|
Valencia
|
1-1
|
Barcelona
|
|
Leganes
|
1-0
|
Rayo
Vallecano
|
|
Getafe
|
0-1
|
Levante
|
|
Espanyol
|
3-1
|
Villarreal
|
|
Atletico
Madrid
|
1-0
|
Real
Betis
|
|
Athletic
Club Bilbao
|
1-3
|
Real
Sociedad
|
|
Real
Valladolid
|
1-0
|
Huesca
|
Loc
|
Clasamentul (8)
|
M
|
V
|
E
|
Î
|
Gol
|
Pt
|
Adv
|
|
1
|
Sevilla
|
8
|
5
|
1
|
2
|
18-8
|
16
|
+4
|
|
2
|
Barcelona
|
8
|
4
|
3
|
1
|
19-9
|
15
|
+3
|
|
3
|
Atletico
Madrid
|
8
|
4
|
3
|
1
|
9-4
|
15
|
+3
|
|
4
|
Real
Madrid
|
8
|
4
|
2
|
2
|
12-7
|
14
|
+2
|
|
5
|
Espanyol
|
8
|
4
|
2
|
2
|
11-7
|
14
|
+2
|
|
6
|
Deportivo
Alaves
|
8
|
4
|
2
|
2
|
11-8
|
14
|
+2
|
|
7
|
Real
Valladolid
|
8
|
3
|
3
|
2
|
7-6
|
12
|
0
|
|
8
|
Real
Betis
|
8
|
3
|
3
|
2
|
5-6
|
12
|
0
|
|
9
|
Real
Sociedad
|
8
|
3
|
2
|
3
|
12-11
|
11
|
+2
|
|
10
|
Celta
Vigo
|
8
|
2
|
4
|
2
|
13-12
|
10
|
-2
|
|
11
|
Levante
|
8
|
3
|
1
|
4
|
12-14
|
10
|
-2
|
|
12
|
Eibar
|
8
|
3
|
1
|
4
|
9-12
|
10
|
-2
|
|
13
|
Getafe
|
8
|
2
|
3
|
3
|
6-7
|
9
|
-3
|
|
14
|
Valencia
|
8
|
1
|
6
|
1
|
6-7
|
9
|
-3
|
|
15
|
Girona
|
8
|
2
|
3
|
3
|
10-13
|
9
|
-3
|
|
16
|
Villarreal
|
8
|
2
|
2
|
4
|
6-7
|
8
|
-4
|
|
17
|
Athletic
Club Bilbao
|
7
|
1
|
4
|
2
|
9-13
|
7
|
-8
|
|
18
|
Leganes
|
8
|
2
|
1
|
5
|
7-12
|
7
|
-5
|
|
19
|
Rayo
Vallecano
|
7
|
1
|
2
|
4
|
7-15
|
5
|
-4
|
|
20
|
Huesca
|
8
|
1
|
2
|
5
|
7-18
|
5
|
-4
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu