Este Rednic călăreţul Apocalipsei la Dinamo? A început dezastrul de când a descins „Strâmbul“ în Ştefan cel Mare? A stricat el echipa? Jucau fotbaliştii, iar noul antrenor a dat peste cap mecanismele reglate fin de Florin Bratu şi conservate de Claudiu Niculescu? A „rupt“ Rednic vestiarul? S-au supărat jucătorii şi au încetat să mai dea totul pe teren, aşa cum făceau până la schimbarea antrenorului?
Să convenim din start: nu vom discuta despre faptul că, atunci când câştigi 7 sau 10.000 de euro pe lună şi joci prost, n-ai motive să te superi când cineva îţi reproşează asta. Să socotim că meseria de fotbalist n-o fi chiar la fel ca toate celelalte meserii. Dacă plăteşti un tinichigiu să-ţi repare streaşina, iar ăla îţi ia banii şi strică jgheabul, te enervezi şi-l iei la rost. Justificat, veţi spune. Dacă mergi cu maşina-n service, plăteşti o poală de bani şi pe urmă rămâi cu ea în drum, te apucă dracii şi faci reclamaţie. În toate cazurile, ni se pare firesc să facem scandal dacă plătim un serviciu şi suntem traşi pe sfoară. În toate, mai puţin la fotbal. Unde ăia pe care-i plăteşti se supără dacă le spui că îşi bat joc de meserie şi nu-şi merită banii. Fotbalul e aparte, fotbaliştii sunt sensibili. Nu merge aşa. „Pe vremea mea, jucai şi pe urmă te gândeai la bani. Ăştia de acum vor banii mai întâi şi joacă fotbal când se lasă“, râde Dănuţ Lupu. Nici el nu e sensibil.
Dar să trecem la cifre. Să vedem ce-a stricat Rednic la Dinamo, aşa cum pretind impresarii rămaşi pe dinafara clubului după ce a venit Căpcăunul. Ce era bun şi acum merge rău. Câte puncte s-au obţinut până să vină el şi câte după ce a venit. Cât de frumos jucau fotbaliştii dinamovişti când erau veseli. Şi cât de urât joacă după ce s-au supărat:
După cum aţi constatat în tabelul de mai sus, Dinamo a jucat, cu Bratu şi cu Niculescu pe bancă, 11 din cele 19 etape disputate până acum în acest sezon. Echipa a pierdut 6 meciuri şi a reuşit să câştige 11 puncte, adică 33% din ce se putea lua.
Echipa a pierdut, aşadar, peste 50% din partide: cu Gaz Metan, CFR, Craiova, Astra, Iaşi şi Botoşani.
Apoi, pe neaşteptate, de pe-o zi pe alta, a venit Rednic.
Dinamo a jucat până acum, cu el pe bancă, 8 etape: a pierdut două meciuri (cu CFR şi Viitorul) şi a câştigat 8 puncte, adică 33% din ce se putea lua.
Nu mai merge echipa cum mergea până să vină el?
Concluziile le trage fiecare.
Acum să lăsăm isteriile, să punem deoparte antipatiile şi simpatiile. Să vedem realitatea.
- PROMISIUNILE. Mircea Rednic a venit la Dinamo, în plin sezon, convins că va reuşi să facă echipa să meargă mai bine.
Asta a fost prima lui greşeală: că a vorbit despre calificarea în play-off, înălţând ştacheta foarte sus pentru o echipă pe care o lua de pe locul 12.
N-a reuşit să producă însă revirimentul, deşi, în cifre absolute, vedem că a pierdut două partide, comparativ cu cele 6 înfrângeri din primele 11 etape. Diferenţa între planuri şi realitate i se poate reproşa cu siguranţă lui Rednic: a promis şi nu s-a ţinut de cuvânt. Le-a spus fanilor că va duce echipa în play-off, iar acest obiectiv devine o Fata Morgana pe zi ce trece.
Cei foarte supăraţi că le-a stricat ploile şi i-a scos din afacerile (bănoase) cu Dinamo îl lovesc acum în acest punct slab.
- TRANSFERURILE. Rednic a insistat să facă nişte achiziţii controversate, în plin sezon, când era clar că nu poţi găsi acum jucători care să te poată ajuta imediat. Antrenorul a venit în octombrie, nu putea aduce decât fotbalişti liberi de contract. În cel mai bun caz, aceştia stăteau pe tuşă de cel puţin 5 luni. Fizic, era imposibil să facă un antrenament şi să fie gata de joc.
Toţi specialiştii, antrenori şi foşti jucători, cu care a discutat ProSport au avertizat că aşa se va întâmpla. Era imposibil ca Rednic să nu ştie şi el asta. Unii au probleme de sănătate şi nu se ştie dacă vor putea fi folosiţi chiar şi din primăvară. Alţii sunt într-o formă fizică lamentabilă, chiar graşi. Nici ei nu vor fi de folos până la primăvară.
Şi atunci, se naşte întrebarea de ce i-a mai adus acum. Singura explicaţie logică este aceea că Rednic se gândeşte deja la sezonul viitor. Nu ştim azi ce valoare au aceşti jucători aduşi la Dinamo. Zenke arată cum arăta Gnohere când l-a adus, tot Rednic, la Dinamo – supraponderal, lent, ieşit din formă. Rămâne de văzut pe ce a pariat antrenorul.
Introducând-o pe Luana, fiica sa, în ecuaţie, Mircea Rednic şi-a atârnat o piatră de moară în plus de gât. Surse multiple din fotbal afirmă pentru ProSport că jucătorii sunt aduşi la Dinamo doar dacă semnează cu Luana. Iar cei pe care Rednic ar vrea să-i păstreze ar fi presaţi, de asemenea, să facă asta. Acest gen de afacere nu poate decât să dăuneze şi clubului, şi încercării antrenorului de a redresa echipa. Nu e un caz singular ca antrenorul să ia comision din profitul făcut de club la vânzarea unui fotbalist (vezi cazul Lucescu la Şahtior). Însă când antrenorul ia comision, mascat, prin intermediul fiicei, la legitimarea unor jucători, lucrurile nu mai sunt nici transparente, nici în regulă.
- DISCURSUL. Rednic comite încă o greşeală – pe care a făcut-o, însă, în toată cariera de antrenor: îşi critică excesiv fotbaliştii. Întotdeauna, ei sunt de vină. În cazul acesta, nu e nevoie să vină Rednic să le spună suporterilor că jucătorii pe care i-a găsit la Dinamo sunt foarte slabi. Asta ştia toată lumea şi până să vină el.
Este o fundătură: şi dacă repetă după fiecare meci, şi dacă nu repetă asta, lucrurile nu se vor îndrepta. S-ar părea că, indiferent ce le-ai spune multora dintre fotbaliştii cu care a început Dinamo sezonul, ei tot aşa vor juca. Azi se decontează mai multe campanii de transferuri eronate, făcute în ultimii doi ani. Găsim la Dinamo jucători aduşi în mandatul lui Contra şi Mutu, al lui Miriuţă, al lui Bratu.
- JOCUL. Echipa nu e mai bună sau mai slabă decât cu precedenţii antrenori. Diferenţa o face discursul. Rednic e nemulţumit şi pune accentul pe faptul că jucătorii aceştia câştigă o grămadă de bani şi nu oferă nimic în schimb. Predecesorii lui căutau scuze şi dădeau asigurări că situaţia este trecătoare.
Totul se reduce, până la urmă, la percepţie. Rednic vorbeşte despre salariile fotbaliştilor şi le pune în balanţă cu jocul acestora. Dintr-o dată, cazul devine strident, situaţia intolerabilă. Cum să câştigi 10.000 de euro pe lună şi să nu fii în stare să dai o pasă?
Bratu n-a pus niciodată în balanţă salariile şi jocul echipei, lăsând să planeze în continuare impresia că la Dinamo sunt contracte mici.
Mici, raportat la ce?
Dinamo este între primele 6 echipe ale Ligii 1 - dacă nu între primele 4 - şi e pe locul 11 (dar a fost şi pe 12).
Rednic aminteşte că sunt echipe din prima ligă belgiană unde există contracte de 3.000 de euro pe lună.
În lot erau jucători (între timp, concediaţi) care încasau salariul fără clauze de performanţă. Ca la fabrică: veneau, se antrenau, luau 10.000 de euro şi plecau acasă. Nu conta dacă echipa era pe primul sau pe ultimul loc, dacă se câştigau sau nu meciurile, dacă venea ori ba lumea la stadion. Nu conta nici măcar dacă erau titulari. Luau aceiaşi bani indiferent că erau titulari sau în afara lotului.
Despre ce vorbim?
Şi atunci? Dacă salariile sunt de locul 6 (în cel mai rău caz), iar echipa joacă de locurile 10-12 indiferent că o antrenează Bratu, Niculescu sau Rednic, ce se poate înţelege?
Să evaluăm şi situaţia. A influenţat vreunul din lucrurile de mai sus, în mod efectiv, randamentul echipei Dinamo?
Cu Rednic pe bancă, aşa certăreţ şi lăudăros cum e el, echipa are exact acelaşi parcurs ca şi până la venirea lui. Cu menţiunea că Bratu, antrenorul cu care s-a început sezonul, avea deja pe banca „roş-albilor“ o jumătate de an de când pregătea echipa şi girase campania de transferuri din vară, ca şi perioada de pregătire de dinaintea sezonului. Rednic, la fel ca şi Niculescu, a luat echipa din mers, între două etape, cu lotul deja făcut şi fără să mai poată face mare lucru la capitolul pregătire fizică.
I se poate reproşa lui Rednic că „a băgat echipa la retrogradare“?
Păi, a luat-o de pe locul 12 şi, dacă facem clasamentul celor 8 etape de când a venit el, vedem că Dinamo ar fi pe 11. Categoric, nu este ceea ce a promis antrenorul când a venit. Dar nici reproşul că a dus echipa la fund n-are cap şi coadă. A luat-o de pe loc de baraj şi acum e cam tot pe-acolo.
Lamentările unora dintre fotbalişti, care se plâng „pe surse“ că nu mai au chef să joace pentru că Rednic îi critică, sunt foarte interesante. Le-a stricat noul antrenor feng-shui-ul, s-a dus armonia în vestiar şi de aceea nu câştigă meciurile.
Priviţi clasamentul din etapa a 11-a! Vi se pare că înainte, când "era atmosferă bună“, curgeau victoriile?
În primele 11 etape, cu Bratu şi Niculescu antrenori, Dinamo a avut 100 de şuturi la poartă (conform site-ului www.soccerway.com) - o medie de 9,1 şuturi la poartă..
În următoarele 8 etape, cu Rednic antrenor, Dinamo a avut 76 de şuturi la poartă (9,5).
Din primele 11 etape, Dinamo a avut posesie superioară adversarelor în 5.
Din următoarele 8 etape, Dinamo a avut posesie superioară adversarelor în 5.
Concluzia care se impune în acest moment: aducerea lui Rednic la Dinamo a fost, pentru performanţele echipei, ca apa sfinţită: nici n-a ajutat, dar nici n-a dăunat.
Dar, dacă vedem că rezultatele acestea sunt obţinute cu economii substanţiale (Rednic a concediat jucătorii cu salarii mari şi randament mic), atunci lucrurile se schimbă. Practic, Dinamo joacă prost acum pe bani mai puţini decât juca prost înainte.
Întrebarea care se pune, privind la întreaga situaţie, este cine a avut de câştigat, până acum, din situaţia de la Dinamo, aducând jucători de locul 11 şi plătindu-i ca şi cum ar fi de locul 4. Evident, clubul - n-a ieşit pe plus.
În loc de încheiere, declaraţia fostului internaţional Daniel Pancu, acum antrenor la FC Rapid 1923, făcută în studioul DigiSport despre criza de la Dinamo: „Dacă ai 3 antrenori la echipă şi toţi obţin aceleaşi rezultate, înseamnă că problema nu e la cine stă pe bancă şi trebuie căutată la cine joacă“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu